Restitution of abusively seized property: imprescriptibility of the appeal deadline following clarification of the appellate judgment's dispositive

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta E. din România a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Mangalia prin primar pentru a se dispune anularea Dispoziţiei nr. 356/7.10.2003 şi obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 14.000 mp şi construcţie, compusă din 63 de camere, situată în Mangalia, str. x, precum şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 15.027 mp inclusă în detaliile de sistematizare a oraşului.

Prin Sentinţa civilă nr. 555/12.05.2008, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondate, cererile de disjungere. A admis acţiunea formulată de reclamanta E. din România în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Mangalia şi Municipiul Mangalia prin Primar. A constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafaţă totală de 29.027 mp şi construcţie compusă din parter şi 2 etaje, situat în Mangalia, având următoarele vecinătăţi: nord - str. x pe o lungime de 229 ml, sud - str. x pe o lungime de 237,30 ml, est - Aleea x pe o lungime de 124,50 ml, vest - B-dul x pe o lungime de 124,50 ml.

A obligat pârâţii să restituie, în natură, reclamantei suprafaţa de 14.000 mp identificată potrivit planşei nr. 4 a raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către expert A. în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de către expert B., pe linia verde 1BC2 şi construcţia situată pe acesta, compusă din parter şi 2 etaje, astfel cum a fost identificată prin schiţele anexa nr. 1 şi 2 la raportul de expertiză întocmit de către expert judiciar C., întreg imobilul având următoarele coordonate: pe linia 1B - 90,66 ml, pe linia BC - 124,50 ml, pe linia C2 - 121,86 ml, pe linia 2 - 1137,21 ml.

S-a constatat că fac excepţie de la restituirea în natură a suprafeţei anterior menţionate suprafeţele de teren ocupate, menţionate în dispozitivul deciziei.

A obligat pârâţii să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.

Prin Decizia nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins excepţia tardivităţii cererii de aderare la apel.

S-a admis apelul formulat de pârâţii Municipiul Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia împotriva Sentinţei civile nr. 555/12.05.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

S-a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanta E. din România.

S-a admis cererea de intervenţie în interes alăturat apelanţilor-pârâţi, formulată de intervenienta SC D. SRL.

A fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost anulată Dispoziţia nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia. Au fost obligaţi pârâţii să restituie, în natură, reclamantei loturile menţionate în dispozitivul hotărârii, ce fac parte din imobilul ce face obiectul notificării.

Împotriva Deciziei nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta E. din România, solicitând, totodată, să se constate că este, de drept, repusă în termenul de recurs ca urmare a pronunţării încheierii din camera de consiliu din 20.12.2017, de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă. În subsidiar, dacă se va aprecia că nu există instituţia constatării repunerii în termenul de exercitare a căii de atac a recursului, a solicitat să se admită cererea de repunere în termenul de recurs, pentru aceleaşi motive, respectiv ca urmare a pronunţării încheierii din camera de consiliu din 20.12.2017.

Analizând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 301 din C. proc. civ., având în vedere şi cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurentă, raportat la dispoziţiile art. 103 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat să se constate că este, de drept, repusă în termenul de recurs ca urmare a pronunţării încheierii din camera de consiliu din 20.12.2017, de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă. În subsidiar, dacă se va aprecia că nu există instituţia constatării repunerii în termenul de exercitare a căii de atac a recursului, a solicitat să se admită cererea de repunere în termenul de recurs, pentru aceleaşi motive, respectiv ca urmare a pronunţării încheierii din camera de consiliu din 20.12.2017.

Cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului, formulată de recurentă, este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din C. proc. civ.: "Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., constituie, aşadar, în afara unor excepţii expres prevăzute de lege, termenul de drept comun, în materia recursului.

Termenul de recurs este un termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Prin urmare, nu se poate reţine că termenul de recurs ar începe să curgă de la data comunicării încheierii din camera de consiliu din 20.12.2017, de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. fiind imperative, termenul de recurs fiind de 15 zile şi curgând de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, decizia pronunţată în apel a fost comunicată reclamantei E. din România la data de 15.12.2016, iar cererea de recurs a fost expediată prin poştă la 04.06.2018, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Soluţionarea excepţiei de tardivitate fiind prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate.

Prin urmare, recursul fiind formulat de reclamantă cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţia legală menţionată, urmează a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de E. din România.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta E. din România împotriva Deciziei civile nr. 152/C din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV