Recursion for revision of civil judgment annulled as unpaid: failure to pay judicial stamp tax

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea din 03 decembrie 2014, astfel cum a fost completată şi modificată ulterior, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi Judecătoria Giurgiu pentru a fi obligaţi la plata sumei de 1.000.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

În motivare a arătat că pârâtele persoane fizice au facilitat internarea sa abuzivă în Spitalul E. şi l-au tratat în mod discriminatoriu, cu nesocotirea obligaţiilor lor profesionale.

Prin Sentinţa civilă nr. 219 din 14 noiembrie 2016, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondată acţiunea, iar în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a aplicat reclamantului o amendă judiciară de 1.000 RON, pentru introducerea unei cereri cu vădită rea-credinţă.

Prin Decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 137 A din 17 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1, 5, 8 şi 9 C. proc. civ., desfiinţarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea motivelor de revizuire invocate, revizuentul a susţinut că instanţa de apel a omis să soluţioneze fondul cauzei, deoarece nu s-a pronunţat asupra aspectelor de discriminare invocate în cererea de judecată şi motivele de apel.

Prin Decizia civilă nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac nu poate fi admisă decât pentru cazurile expres reglementate prin art. 509 C. proc. civ.

Astfel, conform art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Acest motiv de revizuire vizează obiectul cererii de chemare în judecată care în speţă constă în antrenarea răspunderii delictuale a pârâţilor pentru activităţi desfăşurate în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

Or, instanţa de apel prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în sensul că în speţă nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în sarcina pârâţilor, astfel cum just a reţinut şi prima instanţă. În consecinţă, nu se poate reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii dedusă judecăţii.

Faptul că aceeaşi instanţă nu ar fi răspuns tuturor argumentelor invocate de către revizuent prin cererea de apel, nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În speţă, deşi a invocat motivul de revizuire menţionat, revizuentul nu a depus înscrisuri doveditoare noi care să fi fost reţinute de părţile potrivnice sau care să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, aşa încât nici acest motiv de revizuire nu este fondat.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încălcă autoritatea de lucru judecat a primei instanţe.

Or, revizuentul nu a invocat vreo hotărâre contrară care să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în prezenta cauză.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În speţă, prin cererea de apel revizuentul a cerut judecata în lipsă, astfel încât nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Reţinând netemeinicia tuturor motivelor de revizuire, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Împotriva Deciziei civile nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs.

Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-revizuent a susţinut, în esenţă, că instanţa l-a favorizat pe judecătorul care a judecat acţiunea sa şi care nu a înţeles ce prevede art. 16 şi art. 21 din Constituţie; că decizia a cărui revizuire a solicitat-o este emisă cu sofism de judecătorii care au pronunţat-o; că a fost discriminat prin Sentinţa penală nr. 1718 din 22 mai 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2011 care a avut ca obiect contestarea ordonanţei prin care s-a dispus abuziv internarea sa în Spitalul E.; că a fost discriminat de pârâţi prin faptul că i-a fost interzis dreptul la justiţie şi la apărare şi că în soluţionarea apelului, instanţa nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate referitoare la greşita obligare a sa la plata amenzii judiciare de 1.000 RON.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul declarat de revizuent este admisibil în raport de condiţiile vizând legalitatea căii de atac [art. 513 alin. (5) C. proc. civ.], însă nu este legal timbrat, nefiind îndeplinită cerinţa impusă de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. privind achitarea taxei judiciare de timbru şi nici cerinţa încadrării criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, încheiere ce a fost comunicată recurentului-revizuent.

Recurentul-revizuent nu a timbrat cererea de recurs nici după comunicarea încheierii din 21 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează (...), hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. Alin. (2) prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, recurentului-revizuent i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Recurentul-revizuent a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care însă a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 iar acesta nu a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru nici ulterior comunicării încheierii menţionate.

Înalta Curte, constatând că recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON, în raport de prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT