Annullment of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality in request to transfer case

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2017, petentul A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Iaşi, având ca obiect contestaţie la executare.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin încheierea din 15 noiembrie 2017, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de strămutare, pentru lipsa părţilor.

Împotriva încheierii menţionate petentul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a susţinut că încheierea este nelegală întrucât instanţa avea cunoştinţă de faptul că este invalid şi că nu se poate deplasa la Iaşi pentru a participa la dezbaterile cauzei. Nu a fost invocat temeiul de drept.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul este admisibil în principiu, în condiţiile în care se va aprecia de către completul de filtru că criticile formulate de recurentul-petent pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Prin cererea comunicată prin poşta electronică şi înregistrată la dosar la data de 08.01.2018, recurentul-petent a învederat instanţei că înţelege să renunţe la judecata recursului întrucât dosarul a cărui strămutare a solicitat-o, a fost soluţionat de Judecătoria Iaşi. Deşi, odată cu comunicarea raportului, i s-a pus în vedere să depună la dosar declaraţie autentificată la notar în acest sens, recurentul-petent nu s-a conformat, astfel că Înalta Curte nu poate lua act de cererea de renunţare la recurs, nefiind îndeplinite cerinţele legii pentru a dispune în acest sens.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează (...), hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

A motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

În speţă, se constată că recurentul-petent nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte o argumentaţie structurată, din punct de vedere juridic, în combaterea considerentelor reţinute de curtea de apel în motivarea soluţiei de suspendare a judecării cererii de strămutare, pentru lipsa părţilor, susţinerile recurent-petent fiind în sensul că instanţa avea cunoştinţă de faptul că este invalid şi că nu se poate deplasa la Iaşi pentru a participa la dezbaterile cauzei.

Astfel, exigenţa motivării recursului nu este îndeplinită de către recurentul-petent întrucât, prin susţinerile din recurs, nu sunt arătate, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea judecării cererii de strămutare.

Aşa fiind, constatând că recurentul-petent nu s-a conformat dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul şi că susţinerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută, în acest caz, de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT