Recourse inadmissible in individual labor conflict: Finality of appeal judgments under Labor Code and transition law

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x din 28 iunie 2016, contestatorul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Oraşul Anina, prin Primar, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 302 din 30 mai 2016, emisă de intimat, reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, aceea de consilier juridic în cadrul Aparatului Permanent de Lucru al Consiliului Local Anina, obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 31 mai 2016 şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior concedierii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 665 din 13 aprilie 2017, Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea reclamantului.

Prin Decizia nr. 952 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 665 din 13 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Oraşul Anina prin Primar.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Prin punctul de vedere la raport, intimatul-pârât UAT Oraş Anina a susţinut că recursul este inadmisibil.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, conform art. 231 C. muncii.

Potrivit art. 274 C. muncii, în materia jurisdicţiei muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din acelaşi cod, "Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 C. muncii, dispoziţiile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Cap. VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanţei de fond pronunţate în soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în M. Of. nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală şi sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia jurisdicţiei muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reţinut, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menţionate, se constată că Decizia nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, definitivă, pronunţată în soluţionarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT