Recusal appeal timing requirements in expropriation proceedings under Romanian Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 3181 din 07 decembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

A dispus modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor (precum şi a procesului-verbal - anexa hotărârii) nr. x din 03 decembrie 2012 şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor (precum şi a procesului-verbal - anexa hotărârii) nr. x din 20 august 2012 în sensul că se dispune acordarea despăgubirilor pentru terenul situat în Voluntari, jud. Ilfov, nr. cadastral x, în suprafaţă de 410 mp, în cuantum de 28.593 RON, şi pentru terenul situat în Voluntari, jud. Ilfov, nr. cadastral x, în suprafaţă de 454 mp, în cuantum de 31.662 RON.

A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a despăgubirilor menţionate şi a sumei de 8000 RON cheltuieli de judecată.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor pentru diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamanţilor ulterior exproprierii şi a dobânzii legale aferente, ca neîntemeiat.

A luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor produse ca urmare a lipsei de folosinţă a terenurilor expropriate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată "C2 Apel" constituit din d-nele judecătoare D. şi E.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să ateste afirmaţiile petenţilor în sensul că judecătorii recuzaţi şi-ar fi spus părerea cu privire la care se judecă şi că o simplă prezumţie a părţii cu privire la soluţia ce urmează a fi dată în speţă, bazată pe modul de rezolvare a unor aspecte prealabile, nu satisface cerinţele impuse de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prefigurarea soluţiei în concepţia părţii nereprezentând situaţia în care judecătorul cauzei şi-a spus părerea cu privire la pricină.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanţii au declarat recurs.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 C. proc. civ., s-a opinat că recursul este prematur introdus, întrucât, la data declarării recursului, din verificarea evidenţei informatizate a instanţelor - ECRIS, conform art. 154 pct. 8 C. proc. civ., Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, reieşea că apelul era pendinte, calea de atac a recursului fiind exercitată înainte de pronunţarea hotărârii definitive, prin care să se fi soluţionat apelul. Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Prin urmare, dispoziţiile procedurale enunţate, deşi recunosc părţii interesate dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, exerciţiul acestui drept trebuie să fie corelat cu pronunţarea unei hotărâri de soluţionare a cauzei, fără a exista posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată înainte de pronunţarea hotărârii finale.

Raţiunea instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea de a înlătura posibilităţile de tergiversare a cauzei prin exercitarea abuzivă a acestei căi de atac şi de sporire a celerităţii în soluţionarea cauzei, dat fiind faptul că, cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv de către autorul cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărui scop este cel al asigurării desfăşurării normale a judecăţii.

Dosarul în care reclamanţii au formulat cererea de recuzare are ca obiect o cerere în materia exproprierii iar hotărârea prin care urmează să se soluţioneze apelul este definitivă, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, în exercitarea recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, incidente sunt dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, reclamanţii au declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, înainte ca instanţa de apel să fi soluţionat pricina printr-o hotărâre definitivă, nefiind îndeplinită cerinţa impusă de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

În acest context, calea de atac a recursului, deşi admisibilă, nu e deschisă pe durata cercetării judecătoreşti în dosarul în care au formulat cererea de recuzare ce a fost respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care se soluţionează cauza.

Constatând că recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a fost declarat de reclamanţi înainte ca pricina să fi fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă, cauza aflându-se pendinte pe rolul instanţei de apel (cu termen de judecată la 30 octombrie 2018), Înalta Curte, în raport de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din camera de consiliu, pronunţată la data de 15 ianuarie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din camera de consiliu pronunţată la data de 15 ianuarie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT