Inadmissibility of annulment in cassation against filter panel decision nullifying appeal for non-compliant grounds

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 403 din 22 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului şi a respins cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia civilă nr. 875 A din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 403 din 22 martie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin Decizia nr. 1.795 din 15 mai 2018, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 875A din data de 26 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie. Hotărârea a fost dată fără nicio cale de atac.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că aspectele invocate de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul hotărârii, astfel că se aplică sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului

La data de 28 iunie 2018, cotestatorul B. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Invocând în drept dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., contestatorul B. a susţinut, în esenţă, că justiţia din România nu poate constata nul recursul, având în vedere ultimele două rapoarte MCV şi că nu a fost luată în considerare fişa de sector din anul 2001, prin care se arată că România a primit 10 milioane de euro pentru instruirea judecătorilor cu privire la dreptul comunitar.

La termenul din 24 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, chestiunea privind admisibilitatea contestaţiei în anulare, în raport de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Decizia nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare, a fost pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru.

În procedura de filtrare a recursurilor prevăzută de art. 493 C. proc. civ., în completul de filtru, instanţa de recurs analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilităţii recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă sau că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.

Cum, în speţă, decizia atacată cu contestaţia în anulare, a fost pronunţată în complet de filtru, constatându-se că recursul este nul, întrucât motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, împotriva acestei decizii, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1.795 din 15 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de ED