Territorial jurisdiction for contestation to forced execution: binding effect of prior interlocutory decision and exclusive competence of court authorizing execution

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 03.01.2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub număr unic de dosar x/2018 contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa în contradictoriu cu intimata A. a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. B.

Prin Sentinţa nr. 2.339 din 14 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în dosarul nr. x/2015 aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române". Împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ţine de administrarea acelei cauzei şi care este permisă de dispoziţiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administraţiei, fără personalitate juridică şi - implicit - fără patrimoniu propriu, ori atribuţii în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calităţii de debitor al obligaţiei, câtă vreme aceasta nu deţine atribuţii proprii care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligaţii care vizează - în calitate de debitoare - Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o unitate fără personalitate juridică.

Se face referire la Ordinul nr. 1.235 din 19 septembrie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, anexa 1, învederându-se că normele de aplicare a acestui ordin prevăd la art. 5.1.3. că în cazuri justificate pe seama instituţiilor publice fără personalitate juridică pot fi deschise la unităţile trezoreriei statului conturi de disponibilităţi pentru încasarea de la instituţia publică ierarhic superioară a unor sume din care vor fi efectuate plăţi în numerar numai pentru cheltuieli care au fost angajate, ordonanţate şi lichidate de ordonatorul de credite, în condiţiile legii, de natura drepturilor salariale, burse, ajutoare, alte drepturi sociale şi cheltuieli urgente care nu pot fi efectuate prin virament. La virarea sumelor în conturile instituţiilor publice fără personalitate juridică persoanele abilitate să efectueze plăţi din bugetele instituţiilor publice ierarhic superioare se vor asigura că au fost parcurse fazele de angajare, lichidare şi ordonanţare a cheltuielilor.

În conturile de disponibilităţi ale instituţiilor publice fără personalitate juridică acestea pot depune şi eventualele venituri proprii încasate în numerar din prestări în servicii sau alte activităţi care sunt aprobate din bugetele instituţiilor publice ierarhic superioare şi care se virează la termenele stabilite de ordonatorul de credite în conturile acestora.

S-a arătat că dispoziţiile art. 5.1.4. prevăd că deschiderea la unităţile trezoreriei statului pe seama instituţiilor publice fără personalitate juridică a conturilor de disponibilităţi prevăzute la art. 5.1.3. se efectuează numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite, la propunerea conducătorului unităţii cu personalitate juridică în cadrul căreia funcţionează instituţiile respective, care va stabili şi natura sumelor ce se gestionează prin aceste conturi.

S-a apreciat că o posibilă confuzie poate fi generată de maniera de identificare a debitoarei în cadrul hotărârilor care constituie titlu executoriu, prin folosirea titulaturii complete Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală "Someş-Tisa" - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, arătându-se însă este evident că are calitatea de debitor entitatea care deţine personalitate juridică şi care - în puterea atribuţiilor conferite de lege - are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii şi de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale în materia organizării şi funcţionării Administraţiei Naţionale "Apele Române", dar şi din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 129/LMA din 02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparţine Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

În acest context, instanţa a reţinut că însăşi actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. B. au fost efectuate împotriva acestui debitor, căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate şi care este - de altfel - şi titularul cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestaţie la executare.

S-a mai arătat că nu pot fi primite nici argumentele legate de încheierea contractelor de muncă cu entitatea Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, câtă vreme - astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune - aceasta nu a acţionat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant - fără personalitate juridică - al Administraţiei Bazinale "Someş-Tisa", iar decizia care a făcut obiectul analizei instanţelor care au pronunţat hotărârile ce constituie titluri executorii a fost emisă de către Directorul General al Administraţiei Naţionale "Apele Române", Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare acţionând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administraţia Bazinală "Someş-Tisa", la rândul său reprezentantă a unităţii centrale.

De asemenea, s-a apreciat că nici împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare de către această instanţă de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuţie este contestaţia la executare, care urmează a fi soluţionată de către instanţa de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Raportat la aceste argumente, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare este întemeiată şi a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 130 raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. (instanţa având nevoie de verificări pentru stabilirea competenţei), motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de sediul debitoarei care are personalitate juridică şi ca ordonator principal de credite, potrivit Ordinului nr. 1.235/2003 mai sus descris.

Prin Sentinţa nr. 6.180 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că anterior pronunţării sentinţei de declinare a competenţei din 14.06.2018, la primul termen de judecată, 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare, procedând la verificarea competenţei, a constatat că este competentă general, material şi teritorial raportat la dispoziţiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. La acelaşi termen de judecată a dispus măsuri procesuale referitoare la achitarea contravalorii copierii dosarului execuţional de către contestatoare şi la comunicarea acestuia de către executor. La cel de al doilea termen de judecată, 03.05.2018, Judecătoria Satu Mare a reţinut cauza în pronunţare şi a amânat pronunţarea pentru data de 10 mai 2018. Prin încheierea din data de 10 mai 2018, în urma deliberării avute în cauză, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială şi a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării acestei excepţii, acordând termen în acest sens la data de 14 iunie 2018, dată la care, admiţând excepţia, a pronunţat Sentinţa de declinare nr. 2.339/2018.

Faţă de cele expuse anterior s-a reţinut că Judecătoria Satu Mare, procedând la termenul de judecată din data de 22 martie 2018 la verificarea competenţei şi constatând că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, raportat la dispoziţiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a pronunţat o încheiere care, raportat la dispoziţiile art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., are caracter interlocutoriu şi care, în consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., leagă instanţa, odată ce a fost pronunţată. Drept urmare, s-a arătat că instanţa nu mai avea posibilitatea ca ulterior, în termenul de amânare a pronunţării, să invoce din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi să pronunţe o soluţie contrară celei pronunţate prin încheierea interlocutorie din data de 22.03.2018, în condiţiile în care propria competenţă era stabilită prin încheierea interlocutorie pronunţată anterior.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.01.2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. B.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Satu Mare, prin Încheierea nr. 3.757 din 5 decembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a admis cererea formulată de B.E.J. B. şi a încuviinţat executarea silită pornită împotriva debitoarei Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin Încheierea nr. 3.757 din 5 decembrie 2017, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Satu Mare, ca instanţă de executare.

Înalta Curte reţine şi că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În speţă, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, anume 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare, procedând la verificarea competenţei sale, a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, iar la următorul termen de judecată, 3 mai 2018, instanţa a rămas în pronunţare, dispunând amânarea pronunţării pentru data de 10 mai 2018, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei şi s-a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2018.

Or Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale abia la termenul din 14 iunie 2018, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., anterior citate.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2018.

Procesat de ED