Jurisdiction for enforcement against a guarantor determined by debtor's domicile under Art. 651(1) and 648(1) CPC, excluding Art. 112 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Sector 6 Court, rejecting the prior declinations to the Campina Court. The dispute concerned the authorization of forced execution against a surety (guarantor) for a credit contract, where the creditor sought recovery of principal, interest, and penalties from the physical person who had personally guaranteed the debt. The central legal issue was determining the territorially competent court when only the accessory debtor (surety) is targeted for execution; the Court held that Article 112 of the Code of Civil Procedure, which governs multiple defendants in litigation, does not apply to the enforcement phase. Instead, relying on Articles 651(1) and 648(1) of the Code of Civil Procedure, the Court established that the competent court is that of the domicile or seat of the pursued debtor (the surety) at the time the enforcement organ was seized, confirming that the guarantor's domicile in Bucharest rendered the Sector 6 Court competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 645 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 alin. (1) C. proc. civ, art. 648 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction for enforcement against a guarantor determined by debtor's domicile under Art. 651(1) and 648(1) CPC, excluding Art. 112 CPC: The dispute concerned the authorization of forced execution against a surety (guarantor) for a credit contract, where the creditor sought recovery of principal, interest, and penalties from the physical person who had personally guaranteed the debt. The central legal issue was determining the territorially competent court when only the accessory debtor (surety) is targeted for execution; the Court held that Article 112 of the Code of Civil Procedure, which governs multiple defendants in litigation, does not apply to the enforcement phase. Instead, relying on Articles 651(1) and 648(1) of the Code of Civil Procedure, the Court established that the competent court is that of the domicile or seat of the pursued debtor (the surety) at the time the enforcement organ was seized, confirming that the guarantor's domicile in Bucharest rendered the Sector 6 Court competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the final decision to establish the specific jurisdiction of the Bucharest Sector 6 Court by resolving the negative conflict based on the domicile of the debtor-surety at the time of enforcement.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 12.03.2008 - Condiţii generale din data de 12.03.2008 şi Condiţii speciale din data de 14.03.2008, cu Act adiţional nr. x din data de 18.04.2008, Act adiţional nr. x din data de 13.03.2009, Act adiţional nr. x din data de 09.04.2009, Act adiţional nr. x din data de 12.03.2010, Act adiţional nr. x din data de 17.03.2011 şi Contractul de fidejusiune din data de 17.03.2011 aferent Contractului de credit nr. x din 12.03.2008 condiţii generale şi speciale, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. SA, împotriva debitoarei C., pentru recuperarea sumei de 189.975,62 RON compusă din: suma de 165.767,07 RON reprezentând debit principal restant, suma de 5.024,23 RON reprezentând dobândă restantă şi suma de 19.184,32 RON reprezentând penalităţi.
Prin Sentinţa nr. 2.946 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În considerentele hotărârii se menţionează că, în condiţiile în care din verificarea bazei de date a O.N.R.C. din data de 03.06.1999 rezultă că debitoarea îşi are sediul în sat Brătăşanca, comuna Filipeştii de Târg, judeţ Prahova, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Câmpina, cererea de executare silită fiind formulată la data de 03.04.2018.
Prin adresa emisă la data de 07.05.2018 cauza a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4.491 din 31.05.2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Prin Sentinţa nr. 2.798 din 1 octombrie 2018, Judecătoria Câmpina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, din cuprinsul interogării bazei de date DEPABD, rezultă că la data sesizării organului de executare, anume 03.04.2018, domiciliul lui C., potrivit înscrisului aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti se afla în sectorul 6 Bucureşti.
S-a avut în vedere că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. întrucât creditoarea, prin cererea de executare silită, a solicitat doar executarea silită a fidejusorului persoană fizică C., iar cererea de încuviinţare a executării silite o priveşte exclusiv pe C., astfel că nu există situaţia unei cereri de încuviinţare a executării silite cu pluralitate de debitori.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 12.03.2008 - Condiţii generale din data de 12.03.2008 şi Condiţii speciale din data de 14.03.2008, cu Act adiţional nr. x din data de 18.04.2008, Act adiţional nr. x din data de 13.03.2009, Act adiţional nr. x din data de 09.04.2009, Act adiţional nr. x din data de 12.03.2010, Act adiţional nr. x din data de 17.03.2011 şi Contractul de fidejusiune din data de 17.03.2011 aferent Contractului de credit nr. x din 12.03.2008 condiţii generale şi speciale, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. SA, împotriva debitorului C.
Contractul de credit a fost încheiat între creditorul B. SA, SC D. SRL în calitate de împrumutat, C. având calitatea de garant.
În contractul de fidejusiune C. figurează ca fidejusor ce garantează, în mod irevocabil şi necondiţionat, în solidar cu împrumutatul, îndeplinirea întocmai de către împrumutat a tuturor obligaţiilor sale asumate prin contractul de credit, iar prin cererea de executare silită creditorul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.
Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de garant, aşadar nu numai de debitorul principal din raportul obligaţional.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că:
"sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul" şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."
Înalta Curte reţine că în cauza de faţă cererea de încuviinţare a executării silite este formulată numai împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. (care privesc faza judecăţii, iar nu a executării silite) potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."
Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competenţă proprie fazei de executare silită - potrivit cărora:
"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine, în speţă, judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit, soluţie care rezultă din aplicarea coroborată a prevederilor art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de considerentele arătate şi de textele legale evocate, precum şi faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare debitorul garant C., împotriva căruia se solicită încuviinţarea executării silite, avea domiciliul în municipiul Bucureşti, competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2018.
Procesat de ED