Peremption of civil appeal following suspension pending resolution of dependent litigation

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 12 noiembrie 2002, sub nr. x/2002, reclamanta A. a solicitat pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea dispoziţiei nr. x din data de 17 octombrie 2002 a Primarului comunei Tulgheş şi, în urma anulării acestui act, să se dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilelor menţionate în cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Harghita, prin Sentinţa civilă nr. 451 din data de 21 aprilie 2004, a respins acţiunea reclamantei A. împotriva Primăriei Tulgheş.

Apelul formulat de către reclamantă împotriva aceste sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 867A din data de 1 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. x/2004/C.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de către curtea de apel, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 ianuarie 2005, sub nr. x/2005.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2006, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea cererii administrative nr. 570 din data de 29 noiembrie 2005 (formulată în baza Legii nr. 1/2000), măsură care a fost menţinută la termenul din data de 5 octombrie 2010.

La data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 867A din data de 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Topliţa.

Prin Decizia nr. 812 din data de 4 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins apelul declarat de apelanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 676 din data de 20 iulie 2016 a Judecătoriei Topliţa, ca neîntemeiat. A respins excepţia nulităţii apelului declarat de apelanta B., excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a acesteia în formularea apelului, invocate de apelanta A. A respins apelul declarat de apelanta B. împotriva aceleiaşi sentinţei, ca neîntemeiat.

În cauză, prin rezoluţia din data de 9 octombrie 2018, s-a fixat termen, în vederea discutării perimării prezentului recurs, la data de 23 octombrie 2018, când instanţa a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Analizând excepţia perimării prezentului recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 250 C. proc. civ. prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atât timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecăţii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, judecata prezentului recurs a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Topliţa, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dosarul în considerarea căruia a fost suspendată judecata în prezenta cauză a fost soluţionat definitiv la data de 4 octombrie 2017, prin Decizia nr. 812, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013 - hotărâre definitivă de la pronunţare.

În speţă, în raport de dispoziţiile legale anterior evocate, cursul perimării a fost suspendat pe durata suspendării menţinute prin încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2014, respectiv până la data 4 octombrie 2017, când a fost soluţionat în mod definitiv dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Topliţa.

Prin urmare, termenul de perimare începe să curgă de la data 4 octombrie 2017 - data pronunţării în dosarul nr. x/2013 a Deciziei definitive nr. 812 a Tribunalului Harghita.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante, potrivit cărora termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei Tribunalului Harghita, întrucât suspendarea din prezenta cauză a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a dosarului, care a avut loc la momentul pronunţării hotărârii, neavând relevanţă data la care partea a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei şi nici împrejurarea că aceasta nu a fost comunicată recurentei-reclamante.

Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă".

În speţă, litigiul în considerarea căruia s-a dispus suspendarea a fost judecat în temeiul noilor norme de procedură civilă, astfel încât suspendarea din prezenta cauză a dăinuit până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în pricina care a determinat luarea acestei măsuri.

Înalta Curte reţine că de la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Topliţa - 4 octombrie 2017 - şi până în momentul împlinirii termenului de 1 an prevăzut de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. - 4 octombrie 2018 - niciuna din părţi nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii şi nici nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

În raport de cele anterior reţinute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 867/A din data de 1 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2004/C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2018.

Procesat de ED