Trademark assignment annulment: appeal time-barred by improper insolvency service; quashed and remanded for timely appeal.

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2015 la data 20.01.2015, reclamanţii SC A. SRL, SC B. SRL, C., în contradictoriu cu pârâţii D., E., SC F. SRL, G. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate nulitatea de drept a contractelor de cesiune, înregistrate la OSIM în data de 26 nov. 2013, cu nr. x, privind modelele ..., având ca cedent pe H., reprezentată prin E., şi ca cesionar pe D.;

- să fie obligat OSIM să radieze înregistrarea transmiterii drepturilor, să opereze modificarea în Registrul Desenelor şi Modelelor şi să publice aceste modificări în BOPI - DM.

Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii de drept a contractelor de cesiune încheiate între H., în calitate de cedent, reprezentată prin E. şi D., în calitate de cesionar. Pe cale de excepţie - OSIM a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, solicită scoaterea din cauză, arătând că în conformitate cu art. 1270 alin. (1) C. civ., "contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante". Având în vedere că părţile contractante în litigiul dedus judecăţii sunt H., în calitate de cedent, reprezentată de E. şi D., în calitate de cesionar.

Reclamanţii SC A. SRL, SC B. SRL, C. au formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând:

- să se constate nulitatea de drept a contractelor de cesiune, înregistrate la OSIM în data de 26 nov. 2013, cu nr. x, privind modelele ..., primele două având ca cedent pe H., reprezentată prin E., şi ca cesionar pe D., şi următorul, având ca cedent pe D. şi ca cesionar pe SC F. SRL Buzău reprezentată prin E.;

- obligarea OSIM să radieze înregistrarea transmiterii drepturilor, să opereze modificarea în Registrul Desenelor şi Modelelor şi să publice aceste modificări în BOPI - DM.

Pârâta SC F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei de interes a reclamantei B.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.673 din 14.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E., şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G., şi, drept urmare, s-a respins acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive: s-a admis acţiunea precizată a reclamanţilor SC A. SRL, SC B. SRL şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi SC F. SRL, s-au constatat nule contractele de cesiune din 03.09.2013 încheiate între H. şi D. (1 Model), contractul de cesiune din 03.09.2013, încheiat între H. şi D. (8 Modele), precum şi contractul de cesiune din 20.11.2013, încheiat între D. şi SC F. (9 Modele), s-a dispus radierea cesiunilor de către OSIM, după rămânerea definitivă a hotărârii, pârâţii D. şi F. fiind obligaţi la plata cheltuielilor de judecată de 3.000 RON către reclamanta B. şi 3.000 RON către reclamantul C.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii SC F. SRL Buzău şi D.

Prin Decizia civilă nr. 992A din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul formulat de pârâta SC F. SRL a fost respins ca tardiv declarat, iar apelul pârâtului D. a fost respins ca nefondat; s-a dispus obligarea pârâţilor în solidar la achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 RON către intimatele SC A. SRL şi B. SRL.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. a declarat recurs, indicând ca motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta a învederat că solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive:

Recurenta susţine că apelul său, declarat prin lichidatorul judiciar C.I.I. I., în mod eronat a fost respins ca tardiv declarat.

Sentinţa civilă nr. 1.673 din 14.12.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti i-a fost comunicată la data de 22.02.2017, iar nu la 21.02.2017 cum a reţinut instanţa de apel.

Ca atare, termenul de declarare a apelului a început să curgă la 23.02.2017, împlinindu-se într-o zi nelucrătoare, respectiv 25.03.2017, ziua imediat lucrătoare fiind 27.03.2017, data la care pârâta a depus apelul la oficiul poştal; pentru dovedirea acestor susţineri, recurenta ataşează copie de pe plicul prin care i-a fost comunicată sentinţa.

Recurenta precizează că, după data deschiderii procedurii falimentului, debitorul este reprezentat doar de lichidatorul judiciar, întrucât prin intrarea în faliment se dispune dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare, sens în care, administratorul special al debitorului, în cazul în care a fost desemnat, nu mai are dreptul de a reprezentare societatea, conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

După data intrării în procedura falimentului a debitorului, toate actele de procedură adresate debitorului urmează a fi comunicate către lichidatorului judiciar, aceasta fiind singura persoană ce reprezintă legal debitorul, astfel încât, orice comunicare efectuată către debitor, la o altă adresă decât cea a lichidatorului judiciar, nu îi este opozabilă.

Or, în cauză, Sentinţa civilă nr. 1.673 din 14.12.2016 a fost comunicată debitoarei, prin lichidatorul judiciar, la sediul din Piatra-Neamţ, la data de 22.02.2017 - data poştei, iar nu în data de 21.02.2017, astfel cum a reţinut curtea de apel.

După înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus comunicarea către intimaţi a motivelor de recurs formulate de pârâta SC F. SRL, prin lichidator judiciar, punându-li-se în vedere obligaţia de a depune întâmpinare la motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.

Intimaţii SC A. SRL, D. şi G. au depus întâmpinare, solicitându-se fie respingerea recursului ca nefondat (intimata-reclamantă SC A. SRL), fie admiterea recursului şi casarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată (intimatul-pârât D.); intimata-pârâtă G., prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

După încheierea etapei comunicărilor prealabile, s-a dispus de către Completul de filtru CF 7 căruia cauza i-a fost repartizată aleatoriu, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului pârâtei SC F. SRL, raport care a fost întocmit la data de 18.05.2018, însuşit de complet prin rezoluţia din 22 mai 2018, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile cauzei în temeiul art. 493 alin. (4) pentru formularea unui punct de vedere asupra lui.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a comunicat în termen legal că opinia sa este în sensul că nu există niciun motiv de admisibilitate a recursului, ci de nulitate a lui.

Prin rezoluţia din 10 iulie 2018, CF 7 a fixat termen la 21 septembrie 2018 în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea de la termenul menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul pârâtei SC F. SRL, respingându-se excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-reclamantă SC A. SRL pentru motivele menţionate în încheiere şi s-a luat spre analiză şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte G., constatându-se că această excepţia nu are obiect şi ca atare, nu mai poate fi analizată, întrucât a fost admisă la prima instanţă, soluţie ce nu a fost reformată în calea devolutivă de atac.

Prin aceeaşi încheiere s-a fixat termen în şedinţa publică de azi, 19 octombrie 2018.

Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce urmează.

Astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. a procedat la încadrarea criticilor sale în ipoteza de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere însă dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele susţinute de către recurentă prin motivele de recurs sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii.

Procedând la verificarea înscrisurilor dosarului de apel, pentru cercetarea celor susţinute de către recurentă, Înalta Curte constată că încă de la prima instanţă, SC F. SRL a învederat că a intrat în procedura falimentului, astfel cum reiese din Sentinţa civilă nr. 220 din 22 martie 2016 a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin aceeaşi sentinţă dispunându-se dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea; totodată, s-a procedat la desemnarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvenţă C.I.I. I.

Prin urmare, de la data deschiderii procedurii insolvenţei, citarea şi comunicarea actelor de procedură celor supuşi procedurii insolvenţei va avea loc în condiţiile legii speciale, astfel cum prevede art. 155 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., prin urmare, potrivit Legii nr. 85/2014.

Or, art. 41 alin. (5) din Legea nr. 84/2014 prevede astfel: "(5) În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

În consecinţă, citarea debitorului, în speţă, a pârâtei SC F. SRL, precum şi comunicarea actelor de procedură către această parte, trebuia a se realiza atât la sediul său, cât şi la sediul lichidatorului judiciar.

Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat în consecinţă, efectuând procedura de comunicare a sentinţei pronunţate la sediul debitorului, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a actului de procedură de la dosar primă instanţă la data de 21.02.2017, precum şi la efectuarea aceleiaşi comunicări la sediul lichidatorului judiciar C.I.I. I., la data de 22.02.2017 .

Împotriva sentinţei primei instanţe, pârâta SC F. SRL a formulat apel, prin lichidator judiciar, la data de 27.03.2017 potrivit plicului poştal de la dosar apel, dată care trebuie luată în considerare, faţă de dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1)Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen."

Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În consecinţă, faţă de comunicarea efectuată la sediul lichidatorului judiciar din data de 22.02.2017, termenul de apel pentru pârâta SC F. SRL s-a împlinit la data 25.03.2017 (sâmbăta) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere -, termen a cărui ultimă zi a căzut într-o zi nelucrătoare, astfel încât acesta s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 27.03.2017.

Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod nelegal s-a raportat numai la actul de procedură al comunicării sentinţei apelate la sediul debitorului însuşi (din data de 21.02.2017), fără a observa că sentinţa a fost comunicată de tribunal, conform dispoziţiilor legii speciale, Legea nr. 85/2014, şi la sediul lichidatorului judiciar la data de 22.03.2018, moment în raport de care apelul formulat la 27.03.2017, prin lichidator judiciar, apare ca fiind declarat în termen, întrucât, în termenii legii speciale, această comunicare trebuie să fie cumulativă.

Ca atare, Înalta Curte reţine a fi fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 178 alin. (2) şi (3) lit. b) C. proc. civ. astfel cum deja s-a arătat, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, art. 468 alin. (1) C. proc. civ. şi a aplicat în mod nelegal sancţiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea ca tardiv formulat a apelului declarat de către pârâta SC F. SRL, prin lichidator judiciar.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei SC F. SRL, va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecarea apelului acestei părţi, având în vedere că aceasta nu a formulat şi critici pe fondul cauzei, respectiv cu privire la soluţia dată de instanţa de apel asupra apelului pârâtului D., soluţie care va fi menţinută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. împotriva Deciziei civile nr. 992A din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecarea apelului formulat de SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de ED