Revision of labor conflict decision rejected as time-barred due to forfeiture of revision rights

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21 august 2018, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 august 2018, sub nr. x/2018, revizuentul Oraşul C., reprezentat prin Primar, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 175 C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, arătând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 564/CM din 21 decembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2018, intimatul a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La termenul din 18 octombrie 2018, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii cererii de revizuire, ridicată şi de intimatul A. prin întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 175 C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, revizuentul susţinând că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 564/CM din 21 decembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015.

Decizia supusă revizuirii este ultima hotărâre faţă de cea pretins potrivnică, fiind, totodată, o hotărâre pronunţată în apel, în soluţionarea unui conflict de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, iar conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunţate în apel, în materia conflictelor de muncă, sunt decizii definitive de la data pronunţării.

Înalta Curte constată că, în raport de data pronunţării hotărârii supuse revizuirii, respectiv 6 noiembrie 2017, termenul legal pentru exercitarea căii extraordinare de atac, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2017.

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 21 august 2018 (data depunerii la oficiul poştal - dosar).

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, făcând aplicarea sancţiunii decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul Oraşul C., reprezentat prin Primar, împotriva Deciziei nr. 175 C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

În baza normelor legale mai sus evocate, Înalta Curte va obliga pe revizuentul Oraşul C., reprezentat prin Primar, la plata către intimatul A. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei din 1 octombrie 2018, emisă Cabinet de Avocat B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Oraşul C., reprezentat prin Primar, împotriva Deciziei nr. 175 C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă pe revizuent la plata către intimat a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de ED