Property claim appeal declared inadmissible due to challenge against irrevocable peremption decision

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3.568, pronunţată la data de 05.11.2015 de Judecătoria Piatra-Neamţ, după ce cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.

S-a respins excepţia insuficientei timbrări şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Consiliul Judeţean Neamţ şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Prin Decizia nr. 1.324 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3.568 pronunţată la data de 5.11.2015 de Judecătoria Piatra-Neamţ.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 681 din 04 iunie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15.11.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Consiliul Judeţean Neamţ şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a reţinut că, prin încheierea din 13.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea soluţionării recursului civil declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15 noiembrie 2016 a Tribunalului Neamţ, constatându-se că părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întrucât de la data suspendării a trecut mai mult de un an, cauza rămânând în nelucrare din vina părţii, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a opera perimarea recursului.

Împotriva Deciziei nr. 681 din 04 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat nulitatea actelor de procedură prin care a fost citat la termenele de judecată din 20.01.2017 şi 13.03.2017, precum şi nulitatea încheierii de şedinţă din 13.03.2017 şi a actului de procedură prin care i-a fost comunicată încheierea din 13.03.2017, indicând argumentele pentru care se impune să se constate nulitatea acestor acte de procedură. În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, la termenul din 10 octombrie 2018, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care, în temeiul art. 137 C. proc. civ., analizând-o cu prioritate o va admite şi va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Prealabil, cu privire la temeiul de drept invocat de recurentul-reclamant - art. 488 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013 -, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 şi art. 27 din acest cod, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" iar "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În speţă, reclamantul a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate într-un proces început când era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, astfel că hotărârea recurată este supusă dispoziţiilor acestui cod, motivele prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013, găsindu-şi corespondentul în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, aşa cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15.11.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Consiliul Judeţean Neamţ şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, aşa cum s-a menţionat, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere unicitate căilor de atac).

Împrejurarea că, în art. 253 alin. (2) C. proc. civ., se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de faţă.

Aceasta întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Aşa fiind, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul reglementat de lege, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă împotriva unei decizii irevocabile, este inadmisibil, astfel că va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 681 din 4 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2018.

Procesat de ED