Territorial jurisdiction for increased child support: invalidation of plaintiff's domicile alternative due to foreign residence at filing

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 08.01.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere majorată, începând cu data introducerii acţiunii, în favoarea minorelor C. şi D.

Prin Sentinţa civilă nr. 834/2018 din data de 29.03.2018, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

În considerentele sentinţei, s-a reţinut că în materia pensiei de întreţinere, normele de procedură civilă prevăd o competenţă teritorială alternativă, competenţa teritorială revenind fie instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., fie instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reţinut că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe competente, nu şi atunci când instanţa aleasă nu este competentă după nici un criteriu să soluţioneze cauza.

Instanţa a reţinut că, întrucât aşa cum rezultă din adresa emisă de Primăria Comunei Belinţ, la data introducerii acţiunii reclamanta şi cele două fiice minore locuiau în Germania, singura instanţă competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Beiuş în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

Judecătoria Beiuş, prin Sentinţa civilă nr. 964 din 10 iulie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Beiuş şi Judecătoria Lugoş a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei de declinare, s-a reţinut că în cauzele de natura celei dedusă judecăţii, competenţa teritorială care se pune în discuţie este fie de drept comun, fie alternativă (facultativă), aceasta din urmă presupunând că reclamantul are alegerea între instanţele deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ. Regula este că procesele sunt de competenţa instanţei de drept comun din punct de vedere teritorial (art. 107 C. proc. civ. - instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului), de la această regulă existând două excepţii: competenţa teritorială alternativă sau facultativă, când pentru judecarea unei cereri sunt deopotrivă competente două sau mai multe instanţe şi competenţa teritorială exclusivă sau excepţională, când judecata trebuie să fie făcută la o anumită instanţă.

S-a mai reţinut că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, aceasta însemnând că nici instanţa, nici pârâtul nu pot contesta opţiunea acestuia. Totodată, instanţa a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială relativă, cum este cazul competenţei teritoriale a instanţei de drept comun ori a competenţei alternative, poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, s-a reţinut că, întrucât pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă, competenţa teritorială a Judecătoriei Lugoj a fost stabilită în mod definitiv, ca urmare a investirii acestei instanţe de către reclamantă cu judecarea cererii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere majorată în favoarea fiicelor minorelor, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială alternativă prevăd la pct. 2 că în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.

Din din prevederile legale sus-menţionate, rezultă că în materia acţiunilor formulate de creditorii obligaţiei de întreţinere şi care au ca obiect acordarea pensiei de întreţinere ori majorarea acesteia, legiuitorul a înţeles să stabilească o competenţă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competentă atât instanţa în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, cât şi instanţa în circumscripţia căreia domiciliază creditorul obligaţiei de plată a întreţinerii.

La aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, trebuie avut în vedere şi art. 116 din C. proc. civ. care prevede că reclamantul are alegerea între două instanţe deopotrivă competente.

Este de reţinut că în stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza prezintă relevanţă domiciliul reclamantei de la data formulării cererii de chemare în judecată.

În speţa, reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Lugoj, ca instanţă de la domiciliul său, la data de 1 ianuarie 2018.

Însă se constată că, potrivit adresei emise de Primăria Comunei Belinţ, aflată la dosarul Judecătoria Lugoj, la acea dată reclamanta locuia împreună cu cele două fiice minore în Germania, aspect care, de altfel, a fost confirmat la termenul de judecată din 29 martie 2018 şi de reprezentanta convenţională a reclamantei.

Cum la data sesizării Judecătoriei Lugoj reclamanta nu mai locuia în circumscripţia acestei instanţe, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Având în vedere că pârâtul B. are domiciliul în comuna Ruseni, Judeţul Bihor, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Beiuş, acestei instanţe îi revine competentă teritorială să soluţioneze cauza.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Beiuş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED