Territorial jurisdiction for unsolved restitution notifications under Law 165/2013

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Vedea, prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că este persoană îndreptăţită la restituirea în natură a conacului şi a terenului intravilan aferent, situat în intravilanul comunei Vedea, să dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeţei sus menţionate, iar, în subsidiar, în situaţia în care imobilele nu pot fi restituite în natură, să se dispună obligarea comunei Vedea să propună, în favoarea reclamantului, acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul sus menţionat şi să înainteze propunere către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea expediată sub nr. x/2001 şi înregistrată la Primăria Vedea, sub nr. x din 21 august 2001, mama acestuia B. a solicitat restituirea în natură a imobilelor, iar până în prezent notificarea nu i-a fost soluţionată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

La termenul din data de 19 februarie 2018, Tribunalul Teleorman, după repunerea cauzei pe rol, a introdus din oficiu în cauză, în calitate de pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin Sentinţa civilă nr. 238 din 14 mai 2018, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, precum şi faptul că sediul ANRP este în Bucureşti, aceasta fiind entitatea învestită în sensul legii.

Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1714 din 7 august 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de soluţionarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu care este învestită pârâta din prezenta cauză, Comuna Vedea, cu sediul în Comuna Vedea Judeţul Teleorman, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 raportate la dispoziţiile art. 35 alin. (1) din aceeaşi lege.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul Bucureşti a statuat că în cazul în care notificările nu au fost soluţionate în termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 permit persoanelor îndreptăţite să se adreseze secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în cauză entitatea învestită cu soluţionarea notificării având sediul în circumscripţia Tribunalului Teleorman.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Teleorman, pentru considerentele ce succed:

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevăd că:

"Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora".

Art art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, stipulează că:

"În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.",

Prevederile art. 35 alin. (1) dispun în sensul că:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

În cauza de faţă, reclamantul a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat soluţionarea pe fond a notificării formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, adresată pârâtei Comuna Vedea, prin primar, cu sediul în Comuna Vedea Judeţul Teleorman.

Cum în cauză entitatea învestită cu soluţionarea notificării, respectiv, Comuna Vedea, prin primar, îşi are sediul în circumscripţia Tribunalului Teleorman, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor mai sus redate, constată că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM