Exclusive territorial competence for family matters fixed at the time of filing under Art. 114 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2016, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună exercitarea autorităţii părinteşti de reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere pentru minor şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, s-a arătat că din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minorul C.. Pârâtul a fost violent fizic şi verbal cu reclamanta şi cu minorul, împrejurare faţă de care, la data de 20 octombrie 2016 părţile s-au separat în fapt, reclamanta plecând cu minorul din locuinţă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 505 alin. (2), art. 397, art. 496 alin. (2) şi (3), art. 499, art. 529 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii, stabilirea locuinţei minorului la pârâtul-reclamant şi exercitarea m comun a autorităţii părinteşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 4288 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Craiova a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", precum şi faptul reclamanta a menţionat în scris prin cererea depusă ia data de 13 aprilie 2018 că minorul locuieşte în Brăila .

Judecătoria Brăila, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 3953 din 27 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Brăila a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a fost ridicată la ai patrulea termen de judecată la care părţile au fost legal citate, chiar de către reclamantă, contrar dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd ca necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că la data formulării acţiunii, locuinţa copilului era în municipiul Craiova, potrivit declaraţiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată (Craiova, jud. Dolj), situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova,

S-a mai reţinut şi faptul că indiferent dacă în timpul procesului domiciliul copilului s-ar fi schimbat, deşi nu s-a tăcut nicio dovadă în acest sens, reclamanta nu poate schimba competenţa teritorială exclusivă stabilită deja, a instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, printr-un fapt personal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., ca soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a camei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce succed:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 8 noiembrie 2016, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 34/2010 privind C. proc. civ. şi a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., constată că aceste dispoziţii sunt aplicabile cauzei pendinte.

Art. 106 din C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar, potrivit art. 107 din acelaşi cod, " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită". Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza 1 din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede, la alin. (1), că " în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar, la alin. (2), că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) şi (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) în cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic".

În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la noima generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În prezenta cauză, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căreia reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată.

La data formulării cererii de chemare în judecată minorul domicilia împreună cu mama sa, în Craiova, str. x, art. 41 A, jud. Dolj.

Astfel, la primul termen de judecată din data de 23 martie 2017, Judecătoria Craiova, şi-a stabilit competenţa teritorială, devenind astfel competentă exclusiv să judece cauza, în temeiul art. 131 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin cererea depusă la data de 13.04.2018, reclamanta a menţionat că minorul locuieşte în Brăila, împrejurare faţă de care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Art. 130 alin. (1) C. proc. civ. prevede că necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii, iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune în sensul că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a fost ridicată la al patrulea termen de judecată la care părţile au fost legal citate, chiar de către reclamantă, respectiv la termenul din data de 14 decembrie 2017, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., sus redate.

Astfel, prin neinvocarea de către niciuna din părţi sau a instanţei, a excepţiei necompetenţei, la primul termen de judecată, Judecătoria Craiova a devenit competentă teritorial exclusiv să judece cauza.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale anterior citate, înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM