Conflict of jurisdiction in civil execution: applicability of recusal rules for judicial staff to enforceable titles and selection of competent court.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 11 iunie 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "Executoris", prin executor judecătoresc A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 9 aprilie 2009, cesionat de B. S.A. creditoarei C., privind pe debitorul D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1718 din 21 iunie 2018, Judecătoria Alexandria a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, în raport de prevederile art. 24 din acest act normativ şi de data sesizării organului de executare, respectiv 31 mai 2018, care marchează începutul executării silite, conform art. 622 alin. (2) din cod.

Totodată, a constatat că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Reţinând că, în speţă, debitorul este grefier la Judecătoria Alexandria, şi că C., în calitate de creditoare, nu a indicat o instanţă, deşi a fost înştiinţată în acest sens, instanţa a desemnat o instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Bucureşti, în sensul prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Slatina, în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Urmare declinării, pricina a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 3047 din 4 iulie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reţinut, în esenţă, că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor (art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

Competenţa teritorială reglementată de art. 666 alin. (1) din actul normativ menţionat este exclusivă, excepţia de necompetenţă teritorială, în acest caz, fiind de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Judecătoria Slatina a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (3) din acest act normativ, precum şi faptul că, potrivit menţiunilor din cuprinsul cererii de executare silită, domiciliul debitorului este în municipiul Alexandria, jud. Teleorman.

De asemenea, a constatat că executorul judecătoresc a dedus judecăţii la Judecătoria Alexandria cererea de încuviinţare a executării silite, iar creditoarea, la solicitarea instanţei, nu a precizat că doreşte judecarea cauzei la o altă instanţă faţă de cea iniţial învestită.

Judecătoria Slatina a apreciat că art. 127 alin. (2) raportat la alin. (3) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă, legiuitorul dând posibilitatea reclamantului să sesizeze una dintre instanţele indicate de aceste norme, respectiv instanţa competentă potrivit legii, unde îşi desfăşoară activitatea debitorul sau o altă instanţă de acelaşi grad, din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă, potrivit legii.

Cum petentul a depus cererea de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Alexandria, a apreciat că acesta nu putea să revină asupra alegerii sale, deoarece instanţa astfel sesizată a devenit competentă să soluţioneze pricina. De asemenea, Judecătoria Slatina a considerat că instanţa, din oficiu, nu avea posibilitatea să solicite creditoarei să aleagă altă instanţă care să judece cauza.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) raportate la cele ale art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Slatina a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Alexandria, în considerarea următoarelor argumente şi dispoziţii legale:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 11 iunie 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "Executoris", prin executor judecătoresc A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 9 aprilie 2009, cesionat de B. S.A. creditoarei C., privind pe debitorul D., domiciliat în municipiul Alexandria, jud. Teleorman.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2018, instanţa, constatând că debitorul este încadrat în funcţia de grefier la Judecătoria Alexandria, a amânat judecata cauzei la data de 21 iunie 2018 şi a dispus citarea creditoarei C. cu menţiunea de a alege o instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Judecătoria Alexandria, din raza curţilor de apel învecinate, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din actul normativ menţionat. Creditoarea nu s-a conformat acestor dispoziţii ale instanţei.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; 2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prevederile legale mai sus enunţate introduc noţiunea de competenţă facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri, respectiv cele în care un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant, respectiv pârât, într-un litigiu de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin instituirea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a dat posibilitatea reclamantului să sesizeze una dintre instanţele competente să judece cauza, respectiv instanţa la care îşi desfăşoară activitatea pârâtul, sau o altă instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În speţă, astfel cum s-a arătat, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "Executoris", prin executor judecătoresc A., a învestit Judecătoria Alexandria cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, iar, prin raportare la considerentele anterior expuse, precum şi la dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., acesta nu putea să revină asupra alegerii sale, întrucât prima instanţă sesizată a devenit competentă să soluţioneze cauza. De asemenea, în baza aceloraşi prevederi legale, nici Judecătoria Alexandria nu putea să invoce, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Faţă de considerentele expuse, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) raportate la cele ale art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM