Jurisdictional conflict over labor claims by court staff: interpretation of Article 127 CPC regarding auxiliary personnel and adjacent appellate districts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2017, la data de 18.09.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., grefieri în cadrul Judecătoriei Negreşti Oaş, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Satu Mare şi Ministerul Justiţiei şi cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să se constate discriminarea şi faptul că erau îndreptăţiţi, încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, impunându-se, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a diferenţelor de salarii (actualizate cu indicele de inflaţie) calculate (cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în legile de salarizare unitară) pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referinţă sectorială), pentru perioada 19.01.2014 - 01.12.2015, respectiv 445,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 19.01.2017 şi pentru viitor şi obligarea pârâţilor să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv şi pe cale de consecinţă, să achite acestora sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

Prin Sentinţa nr. 425 din 05 martie 2018, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Sălaj a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărui circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Întrucât reclamanţii nu au calitatea de judecători ci ocupă funcţii în cadrul personalului auxiliar din cadrul Judecătoriei Negreşti Oaş, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Satu Mare, care este competent din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza, întrucât Judecătoria Negreşti Oaş funcţionează în circumscripţia sa teritorială.

Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, astfel învestit, prin Sentinţa nr. 381/LMA/2018 din 20 iunie 2018, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Satu Mare a reţinut că reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti, desfăşurându-şi activitatea la Judecătoria Negreşti Oaş, în calitate de grefieri şi că, referitor la art. 127 C. proc. civ., Curtea Constituţională a constatat, prin decizia că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) - (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Curtea Constituţională a mai statuat că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Tribunalul Satu Mare a conchis că, deşi decizia Curţii Constituţionale a fost pronunţată după ce Tribunalul Sălaj şi-a declinat competenţa de soluţionare, fiind în prezenţa unei norme constituţionale exclusiv în condiţiile interpretării dată de instanţa de contencios constituţional şi având obligaţia de a respecta drepturile procesuale ale părţilor în acord cu Constituţia, reclamanţii, în temeiul art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, pot opta pentru învestirea unui tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, ceea ce justifică demersul lor iniţial şi obligă la declinarea competenţei în favoarea instanţei iniţial învestite.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Sălaj competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, pentru considerentele care succed.

Acţiunea reclamanţilor are ca obiect obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti decurgând din acte normative privind salarizarea, fiind un conflict de muncă în sensul art. 1 lit. n) şi p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 18.09.2017, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt incidente pentru stabilirea competenţei, prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispoziţiile art. 284 alin. (2) din C. muncii (actual art. 269 alin. (2), în considerarea caracterului de normă specială ulterioară ce reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă.

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În speţă, Tribunalul Sălaj a reţinut că Tribunalul Satu Mare este instanţa competentă material şi teritorial să judece acţiunea reclamanţilor întrucât aceştia nu au calitatea de judecător ci ocupă funcţii în cadrul personalului auxiliar din cadrul Judecătoriei Negreşti Oaş.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Sălaj şi Tribunalul Satu Mare a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care, potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţele în conflict şi necontestate de părţi, la data formulării cererii de chemare în judecată - 18.09.2017, reclamanţii aveau calitatea de grefieri la Judecătoria Negreşti Oaş.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială, de competenţă facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" (alin. (1); " În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 461/22.06.2016, s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Ulterior, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor - de grefieri la Judecătoria Negreşti Oaş - atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Satu Mare.

Pe de altă parte, atât Tribunalul Satu Mare cât şi Curtea de Apel Oradea, părţi în contradictoriu cu care a fost formulată acţiunea reclamanţilor, cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de pârâţi în proces, situaţie în care reclamanţii pot sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, reclamanţii s-au adresat, în vederea soluţionării cererii lor de chemare în judecată având ca obiect conflict de muncă, Tribunalului Sălaj, aflat în raza de competenţă a unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Oradea, respectiv Curtea de Apel Cluj.

Învestind Tribunalul Sălaj cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, respectiv una din instanţele competente material din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în raza căreia se află locul lor de muncă, reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă a Tribunalului Sălaj în soluţionarea cererii lor.

Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Satu Mare, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi băneşti", în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN