Admissibility of constitutional referral under Law No. 47/1992: lack of causal link to case outcome and challenge to non-constitutional text
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, upholding the lower court's decision to reject the request for a constitutional referral, thereby leaving the prior civil judgment in force. The dispute centered on the admissibility of a constitutional complaint filed against specific provisions of the Civil Procedure Code (Art. 106(2), Art. 521(3)-(4), and Art. 27), where the appellant argued that the interpretation of these norms deprived them of a right of appeal by limiting the valuation of the subject matter in litigation. The Court determined that the challenged provisions were inapplicable to the case as the value of the subject matter was fixed at the first instance under Art. 100(1) of the Civil Procedure Code without affecting the regime of appeals. Furthermore, the request was deemed inadmissible under Art. 29 of Law No. 47/1992 because it lacked a direct causal link to the resolution of the case and erroneously challenged a paragraph of a previous Constitutional Court decision rather than a constitutional text, failing to meet the statutory requirements for admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 496 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 106 alin. (2) C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 100 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of constitutional referral under Law No. 47/1992: lack of causal link to case outcome and challenge to non-constitutional text: The dispute centered on the admissibility of a constitutional complaint filed against specific provisions of the Civil Procedure Code (Art. 106(2), Art. 521(3)-(4), and Art. 27), where the appellant argued that the interpretation of these norms deprived them of a right of appeal by limiting the valuation of the subject matter in litigation. The Court determined that the challenged provisions were inapplicable to the case as the value of the subject matter was fixed at the first instance under Art. 100(1) of the Civil Procedure Code without affecting the regime of appeals. Furthermore, the request was deemed inadmissible under Art. 29 of Law No. 47/1992 because it lacked a direct causal link to the resolution of the case and erroneously challenged a paragraph of a previous Constitutional Court decision rather than a constitutional text, failing to meet the statutory requirements for admissibility.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural framework for the analysis of the appeal cited in the operative part of the decision.
Procedural rule governing the content of the appellate decision cited in the operative part.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Analizând recursul în condiţiile art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 2844/12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 106 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 C. proc. civ.
S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 93A din 1 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva deciziei, reclamanta A. a declarat, în termen legal, recurs, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Principala critică dezvoltată în motivele de recurs, vizează faptul că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată au legătură directă cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, în sensul că privează partea de o cale de atac la care ar fi avut dreptul dacă stabilea valoarea obiectului litigiului mai mare de 1.000.000 RON, încă de la sesizarea instanţei de fond sau cel mai târziu la primul termen de judecată.
Interpretarea dată de către instanţă sintagmei "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" este una restrictivă, fiind contrară, în esenţă, principiului accesului liber, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii, principiului separaţiei puterilor în stat.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
În motivarea hotărârii recurate, instanţa a reţinut că modificarea câtimii pretenţiilor s-a efectuat în faţa primei instanţe şi nu în calea de atac a recursului, cum susţine recurenta şi deci, lipseşte legătura de cauzalitate impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar dispoziţiile art. 106 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză şi nu influenţează soluţionarea acesteia.
Se constată că stabilirea valorii obiectului judecăţii s-a făcut în faţa primei instanţe prin raportare la prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care valoarea daunelor materiale şi valoarea daunelor morale nu se cumulează, pentru a determina un alt regim juridic al competenţei sau al căilor de atac, textul de lege nefiind incident în cauză.
Totodată, instanţa a reţinut, în mod legal, că solicitarea petentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu referire la interpretarea dată unei dispoziţii legale printr-o decizie pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 52/2018, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât controlul de constituţionalitate poate viza numai o lege sau ordonanţă.
Se constată că situaţia invocată, privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., nu se raportează la un text din Constituţia României, ci la un paragraf din Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2017, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind astfel inadmisibilă.
Mai mult, în susţinerea recursului, nu s-au formulat critici de nelegalitate a acestor statuări ale instanţei în ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, legătura cu soluţionarea cauzei nefiind suficientă pentru admisibilitatea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, cererea de sesizare fiind condiţionată şi de raportarea la un text din Constituţie şi nu la un paragraf dintr-o decizie a Curţii Constituţionale.
Critica principală a recurentei, în sensul că textele de lege invocate ca fiind neconstituţionale, au legătură cu soluţionarea cauzei, nu se referă la argumentele reţinute de instanţă în pronunţarea acestei soluţii.
Prin soluţia pronunţată nu s-a adus atingere principiilor de drept invocate de către recurentă, condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind prioritare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2844 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.
Procesat de GGC - NN