Labor dismissal compensation: Revision petition for contradictory judgments deemed inadmissible due to lack of triple identity of parties

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

La data de 13 martie 2018 (data poştei), revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub nr. x/2018.

Invocând în drept dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a susţinut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică Deciziei nr. 107/2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016 şi Deciziei nr. 3865/2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2016.

Revizuentul a susţinut că soluţiile date în cele trei pricini sunt potrivnice, dosarele în care au fost pronunţate fiind disjunse dintr-unul singur, respectiv Dosarul nr. x/2016, având acelaşi obiect şi cauză. Motivele de apel sunt identice, la fel ca şi înscrisurile folosite şi toate au la bază discuţiile referitoare la art. 3 din deciziile de concediere, regulamente şi actele adiţionale.

A susţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă iar diferenţele din hotărârile potrivnice constau în interpretarea momentului când au fost semnate actele adiţionale. Astfel, în timp ce în Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018 - a cărei revizuire o cere - se reţine că actul adiţional este nul de drept, deoarece a fost semnat după deschiderea procedurii generale a insolvenţei, în celelalte decizii se dă eficienţă actului adiţional la contractul individual de muncă.

A solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea în tot a Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1096 din 13 aprilie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 10 octombrie 2018.

La termenul din 10 octombrie 2018, Înalta Curte, în raport de art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va admite, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."

Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Astfel, referitor la Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018, a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, se reţin următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2016 (disjunsă din Dosarul nr. x/2016), reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea - în insolvenţă - prin administrator judiciar C. SPRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei de concediere nr. 956 din 31.08.2016 emisă de pârâtă, ca nelegală, reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat în calitate de angajat, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la integrarea efectivă în muncă. În subsidiar, a solicitat obligarea la plata unui număr de 12 salarii compensatorii, într-o singură tranşă, potrivit actelor adiţionale încheiate în luna mai 2016. A solicitat totodată acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a fost angajat în baza Contractului individual de muncă nr. 145 la S.C. B. S.A. în funcţia operator la arzătoarele cazanelor din cadrul Direcţiei Producţie - Departamentul Termo, secţia Cazane, iar acest contract a încetat în mod abuziv, în urma Deciziei de concediere nr. 956/31.08.2016, pe motiv de desfiinţare a postului.

S-a invocat nulitatea deciziei de concediere motivat de neîndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege şi a faptului că nu are la bază o cauză reală şi serioasă, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) C. muncii; angajatorul, reprezentat de administratorul judiciar, a încălcat dreptul la informare şi consultare în caz de concediere colectivă, drept instituit de art. 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi în directiva 98/59/CE; au fost încălcate prevederile art. 76 lit. a) din C. muncii, nefiind indicate motivele efective care determină concedierea, iar decizia nu este motivată prin raportare la prevederile art. 65 şi art. 86 alin. (1) şi (5) din Legea insolvenţei. Se mai învederează că decizia este netemeinică şi nelegală deoarece, în mod abuziv, la art. 3 s-a dispus că salariatul beneficiază de salarii compensatorii într-un cuantum stabilit prin art. 4.99 din Regulamentul intern şi Minuta nr. 33869/13.07.2016, care se vor achita în mod eşalonat, în condiţiile în care prin actul adiţional la contractul de muncă încheiat la data de 06.05.2016, au fost convenite, în caz de concediere, un alt număr de salarii compensatorii, mai mari, stabilite în raport de vechimea în muncă. S-a arătat, totodată, că actele adiţionale sunt obligatorii, potrivit art. 1270 C. civ. - convenţiile legal făcute au putere de lege.

Tribunalul Vâlcea, secţia I-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 996/19.09.2017, a admis în parte contestaţia reclamantului A. şi a dispus anularea, în parte, a Deciziei nr. 956 din data de 31.08.2016 emisă de intimată, în ce priveşte articolul 3.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect reintegrarea în postul deţinut anterior, ca neîntemeiat, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018, definitivă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Râmnicu Vâlcea, societate aflată în procedura insolvenţei, prin administrator judiciar C., şi prin administrator special D., împotriva Sentinţei civile nr. 996/19 septembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016.

A schimbat sentinţa în parte, în sensul că a respins contestaţia.

A menţinut, în rest, sentinţa apelată.

Referitor la Decizia nr. 107 din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016, în raport de care se solicită revizuirea se reţin următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 23.09.2016, contestatorul E. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.A., solicitând admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 952/31.08.2016, emisă de pârâta S.C. B. S.A., în insolvenţă, reîncadrarea pe un post similar avut până la data concedierii şi plata la zi a drepturilor salariale cuvenite conform postului ocupat şi actualizarea acestora cu dobânda legală.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata celor 12 salarii compensatorii, însuşite în prealabil şi nu de 6 salarii compensatorii (neacceptate şi neînsuşite), conform prevederilor din Regulamentul intern al pârâtei din data de 01.05.2016, a contractului individual de muncă şi Contractului Colectiv de Muncă; anularea prevederilor modificatoare regăsite în noul Regulament intern al pârâtei, care i-a fost impus prin Decizia nr. 952/2016, în sensul acordării doar a 6 salarii compensatorii şi nu a 12 salarii, aşa cum era prevăzut iniţial; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 999/19.09.2017, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a anulat art. 3 din Decizia nr. 952/31.06.2016 privitor la numărul de salarii compensatorii de care să beneficieze contestatorul după desfacerea contractului individual de muncă.

A respins cererea reconvenţională, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 107 din 15 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr. 999 din 19.09.2017 a Tribunalului Vâlcea.

Referitor la Decizia nr. 3865 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016, în raport de care, de asemenea, se solicită revizuirea, se reţine că, prin această decizie, a fost respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr. 780/9 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Prin sentinţa menţionată fost admisă, în parte contestaţia formulată de reclamanta F., a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 966/31.08.2016 emisă de intimată, în ce priveşte articolul 3, şi a respins capătul de cerere având ca obiect reintegrarea în postul deţinut anterior, ca neîntemeiat.

A fost respinsă cererea reconvenţională.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, hotărârile pretins potrivnice fiind necesar să întrunească cerinţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi.

În speţă, prin decizia ce se cere revizuită, a fost pronunţată, în apel, o soluţie nefavorabilă reclamantului A. (revizuentul din prezenta cauză) iar prin deciziile în raport de care se solicită revizuirea au fost menţinute soluţiile de admitere a unor acţiuni formulate însă de alţi reclamanţi, respectiv E. şi F.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, chiar dacă similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi de cel al cărui drept a făcut obiectul judecăţii în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cereri de revizuire, nefiind vorba de procese în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior şi să fi obţinut soluţii contrare celei din hotărârea supusă revizuirii, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunţate deciziile a fost aceeaşi, se constată că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţelor care le-a pronunţat - şi pentru care legiuitorul a prevăzut mecanisme specifice de unificare a practicii judiciare -, dar nu reprezintă un caz de revizuire, astfel cum a fost reglementat prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că, în speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, urmează să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN