Revision barred where appeal decision did not evict merits and grounds fell outside statutory limitations

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003, reclamantul A., în calitate de creditor, a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei S.C. B. S.A., în temeiul art. 591 şi următoarele C. proc. civ., pentru refuzul de a pune în executare Decizia nr. 226/20.03.1990 pronunţată de Tribunalul Judeţean Constanţa, în Dosarul nr. x/1990, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1039/29.05.2992 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.

Prin Sentinţa nr. 3932 din 27.10.2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a respins cererea, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 335 din 02.02.2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererile de chemare în garanţie a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Curţii Constituţionale a României, ca fiind inadmisibile; a respins recursul reclamantului A. împotriva Sentinţei nr. 3932/27.10.2003, ca nefondat.

La data de 23.06.2016 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, cererea formulată de A., de revizuire a Sentinţei civile nr. 3932/27.10.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003

Prin încheierea de şedinţă din 10.10.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata cererii de revizuire, faţă de neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina revizuentului prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2016, de a indica sentinţa civilă a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A. la data de 23.09.2016, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20.10.2016, în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din 23.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti -, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 27.11.2017, pentru verificarea condiţiilor perimării.

Prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat recursul revizuentului A. împotriva încheierii de şedinţă din 10.10.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A. în numele şi pentru C.

Prin Decizia nr. 2150 din 30 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi C. împotriva Deciziei nr. 39 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 09 iulie 2018, C. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2150 din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 10 octombrie 2018.

Prin cererea de revizuire s-a susţinut că, de aproape trei decenii, nu se respectă Decizia definitivă nr. 226/20.03.1990 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/1990, definitivă prin decizia pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie la data de 29.05.1992 în Dosarul nr. x/1991. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 pct. 8, 10 şi 11 ale C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

La termenul din 10 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Înalta Curte, referitor la temeiul de drept invocat în cererea de revizuire, reţine următoarele:

Conform art. 27 din C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Cum cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţată într-o cale de atac exercitată într-un proces început în anul 2003, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Codului de procedură de la 1865.

Potrivit art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Ca urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care a fost respins recursul pe cale de excepţie, fără a se intra în cercetarea fondului.

În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care nu s-a evocat fondul cauzei ci a fost respins, ca inadmisibil, un recurs.

Aşa fiind, se constată că, în cauză, nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a însăşi cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Pe de altă parte, revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar cel care exercită această cale de atac, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate şi se circumscriu prevederilor invocate.

În speţă, susţinerile revizuenţilor nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 1- 9 C. proc. civ. şi, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă şi din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. şi A. împotriva Deciziei nr. 2150 din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGG - NN