Civil vs. administrative jurisdiction for restitution of religious properties held by state-majority commercial entities under O.U.G. 94/2000

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2017 pe rolul Tribunalul Alba, secţia I civilă, sub Dosar nr. x/2017, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a chemat în judecată pârâţii Guvernul României - Comisia specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, S.C. A. S.A., Statul Român prin Municipiul Blaj, prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, înscris iniţial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2, compus din teren intravilan în suprafaţă de 2877 mp şi clădire cu destinaţia "uzina electrica şi dependinţe", imobile transcrise în CF nr. x Blaj, dezmembrate în nr. topo. x/2/2, x/2/2 - construcţii şi curte 2621 mp transcrise în CF x şi nr. topo. x/2/1, x/2/1 - construcţii şi curte 256 mp;

- în principal, să se dispună restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, înscris iniţial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2, compus din teren intravilan în suprafaţă de 2877 mp şi clădire cu destinaţia "uzina electrica şi dependinţe", imobile transcrise în CF nr. x Blaj, dezmembrate în nr. topo. x/2/2, x/2/2 - construcţii şi curte 2621 mp transcrise în CF x şi nr. topo. x/2/1, x/2/1 - construcţii şi curte 256 mp;

- în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru acele imobile sau părţi din imobilele terenuri sau construcţii care nu se pot restitui în natură;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocaţial - 4.500 RON, onorariu experţi, cheltuieli deplasare etc.).

În drept a invocat O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, art. 192 raportat la art. 194 C. proc. civ. şi art. 453 din acelaşi cod.

La data de 29 noiembrie 2017 (înregistrată la data de 5 decembrie 2017), reclamanta a formulat precizare şi extindere de acţiune prin care a solicitat să fie introduşi în cauză în calitate de pârâţi:

- Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din subordinea Cancelariei Primului-Ministru;

- Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor;

- Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. (Fosta FDEE Electrica Distribuţie Transilvania Sud S.A.)

- Municipiul Blaj.

Prin aceeaşi cerere a reformulat/precizat capătul 1 şi 2 de cerere subsidiar, ambele formulate în contradictoriu şi cu pârâţii din acţiunea introductivă şi cu cei din cererea de extindere, solicitând:

I. În principal:

1. Să se dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să restituie în natură în favoarea reclamantei:

- imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/1-x/2/2/1, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte, în suprafaţă de 175 m.p.

- imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/4, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcţii - II atelier, garaje şi anexe şi curte, în suprafaţă de 380 m.p.

- cota de 163/463 părţi din imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/2, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafaţă de 463 m.p.

- cota de 132/368 părţi din imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/5, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafaţă de 368 m.p.

2. Să se dispună obligarea pârâtei nou introduse în cauză Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. (fosta FDEE Electrica Distribuţie Transilvania SUD S.A.) să restituie în natură în favoarea reclamantei:

- imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcţii-clădire administrativă şi curte, în suprafaţă de 310 m.p.

- imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/6, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcţii şi curte, în realitate numai curte, în suprafaţă de 925 m.p.

- cota de 300/463 părţi din imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/2, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafaţă de 463 m.p.

- cota de 236/368 părţi din imobilul situat administrativ în Blaj, judeţul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/5, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafaţă de 368 m.p.

3. Să se dispună în temeiul art. 3 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 obligarea pârâtului municipiul Blaj să identifice deţinătorul actual al imobilului teren curte în suprafaţă de 256 m.p. (identificat ca nr. topo. x2/1 - ce făcea parte integrantă din nr. topo. iniţial x/2 - compus din teren intravilan în suprafaţă de 2877 m.p. şi clădire cu destinaţia "uzina electrica şi dependinţe" şi neregăsite la dezmembrarea şi partajarea ulterioară şi să se dispună restituirea acestuia pe seama reclamantei.

II. În subsidiar:

În măsura în care nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului sau a unor suprafeţe dintre cele ce fac obiectul cauzei (raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) teza II şi III), să se stabilească îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru porţiunea nerestituibilă din imobilele ce le-au aparţinut în proprietate - teren în suprafaţă totală de 2877 m.p., situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, înscris iniţial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2 - compus din teren intravilan în suprafaţă de 2877 m.p. şi clădire cu destinaţia "uzina electrica şi dependinţe" şi să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 165/2013, respectiv:

- 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură;

- 1.600 RON/mp desfăşurat de construcţie nerestituibilă în natură;

- 500 Ron/m.p. desfăşurat pentru dependinţe/anexe şi să fie obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru suprafeţele din imobilul sus-menţionat ce nu se pot restitui în natură, la valorile indicate în sentinţa ce se va pronunţa;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorarii avocaţi, cheltuieli deplasare, onorarii experţi, contravaloare extrase CF etc.)

Prin Sentinţa civilă nr. 275 din data de 7 februarie 2018 a Tribunalului Alba, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru acele imobile sau părţi de imobile terenuri sau construcţii care nu se pot restitui în natură, invocând prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi ale Legii nr. 165/2010.

A arătat că Legea nr. 165/2013 instituie competenţa de soluţionare în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în două situaţii limitativ prevăzute de art. 35, respectiv în cazul în care entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 au emis decizia de admitere/respingere a cererii sau nu emit decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi în cazul emiterii/neemiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în condiţiile art. 34.

Constatând că în speţă nu este incidentă situaţia reglementată de art. 33 din Legea nr. 165/2010 - nefiind vorba despre o cerere de retrocedare în condiţiile Legii nr. 10/2001 - şi nici în situaţia reglementată de art. 34 - nefiind epuizată procedura administrativă în faţa Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România -, a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 35 pentru a fi atrasă competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Mai mult decât atât, a considerat că în cauză nu poate fi reţinută competenţa secţiei civile a Tribunalului Alba, întrucât sediul entităţilor implicate - fie că este vorba de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România sau de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - nu se află în circumscripţia acestei instanţe, ambele având sediul în Bucureşti.

Astfel, tribunalul a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

Chiar dacă textul legal se referă la contestarea unei decizii a Comisiei, instanţa a apreciat că raţionamentul este similar şi în cazul refuzului acesteia de a emite o astfel de decizie de retrocedare ori de despăgubiri, reţinând şi situaţia similară generată de aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care a dus la pronunţarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. IX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Prin Sentinţa nr. 90 din data de 8 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionări conflictului negativ de competenţă.

Instanţa de contencios administrativ a reţinut că, prin acţiunea precizată şi extinsă, reclamanta a solicitat, în esenţă, obligarea unităţii deţinătoare a imobilului, în speţă, în opinia reclamantei, pârâtele S.C. A. S.A. şi Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A., să restituie în natură în favoarea reclamantei imobilele indicate, cerere întemeiată însă pe prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, text conform căruia, imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul este acţionar majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.

A constatat că acele cereri formulate în condiţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 au un regim derogatoriu, special, relevante fiind în acest sens prevederile art. 2 alin. (2) şi alin. (6) din acelaşi act normativ şi, chiar dacă textul legal se referă la contestarea unei decizii, a apreciat că raţionamentul este similar şi în cazul refuzului acesteia de a emite o astfel de decizie de retrocedare ori de despăgubiri.

Curtea de apel a arătat că acest silogism a fost validat cu ocazia interpretării modalităţii de aplicare a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (chiar dacă acestea nu sunt incidente speţei), prin Decizia nr. IX/2006 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

În raport de cele anterior reţinute, instanţa de contencios administrativ a constatat că în speţă competenţa materială de soluţionare este stabilită de prevederile art. 95 pct. 4 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Tribunalul Alba, secţia I civilă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, în timp ce Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (6) din aceeaşi ordonanţă.

Totodată, ambele instanţe au apreciat că, deşi texte legale invocate se referă la contestarea unei decizii, raţionamentul este similar şi în cazul refuzului de emitere a unei astfel de decizii, având în vedere validarea acestui silogism cu ocazia interpretării modalităţii de aplicare a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. IX/2006 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi extinsă, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat în principal, în temeiul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, obligarea unităţilor deţinătoare să îi restituie imobilele menţionate în cerere, iar, în subsidiar, să se stabilească îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 2 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 pentru porţiunea nerestituită din imobilele care i-au aparţinut şi să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. Cota de participare a statului sau a autorităţii administraţiei publice centrale sau locale se va diminua în mod corespunzător cu valoarea imobilului retrocedat, procedându-se la reducerea capitalului social şi la recalcularea patrimoniului".

Alin (6) al aceluiaşi articol prevede că "Deciziile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora".

Conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 "Comisia specială de retrocedare sau după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 [...] va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor, [...]", iar alin. (7) al aceluiaşi articol dispune că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ [...]."

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia specială de retrocedare este constituită în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 din acelaşi act normativ, dispoziţii legale care se referă la alte imobilele decât cele aflate în patrimoniul unei persoane juridice prevăzute la art. 2 din ordonanţă.

În speţă, prin demersul judiciar iniţiat, invocând în drept dispoziţiile art. 2 alin. (1) din ordonanţă, reclamanta a solicitat ca imobilele să îi fie restituite de către unităţile deţinătoare, restituirea realizându-se prin emiterea de către acestea a unei decizii de retrocedare.

Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare - urmând a aplica silogismul juridic al Deciziei nr. IX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite.

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Alba, secţia civilă este instanţa competentă material să soluţioneze pricina, aşa încât va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN