Liability of suspended collective rights administrator for unpaid remuneration and civil fruits

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 182A din data de 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. secţia a IV-a civilă, s-a dispus după cum urmează:

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva Sentinţei civile nr. 890/14.07.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu pârâta A.

A fost admis apelul declarat de pârâta A. împotriva aceleiaşi sentinţei, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 14.394,05 RON reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumei de 545.229,24 RON. S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost admis apelul formulat de pârâta A. împotriva încheierii din 05.12.2013 şi s-a casat încheierea, trimiţându-se cauza primei instanţei pentru rejudecarea cererii reconvenţionale.

Pentru a pronunţa decizia, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti. secţia a IV-a civilă, la data de 21.12.2012, reclamantul Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei: la plata sumei estimate de 10.000.000 RON reactualizată cu indicele de inflaţie (la care se adaugă TVA-ul aferent), reprezentând remuneraţie datorată pe sursa comunicare publică/ambiental în perioada 04.01.2012 - 10.06.2012, urmând ca suma reală să fie stabilită prin raport de expertiză contabilă; la plata penalităţilor de întârziere echivalente nivelului dobânzii de referinţă a BNR; să vireze dobânzile bancare acumulate de sumele colectate fie în contul curent, fie din depozit, dacă acestea au fost păstrare în depozit de către A., de la data colectării până la data viramentului efectiv; la plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile pe care CREDIDAM trebuie să le suporte pentru repartizarea cu întârziere a sumelor colectate de A., nevirate încă, şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este organismul de gestiune colectivă reprezentativ pe teritoriul României, desemnat de O.R.D.A., prin decizie, pentru categoria de titulari pe care îi reprezintă, context în care, pentru sursa ambiental/comunicare publică, colectează remuneraţii încă din anul 2000, prin Deciziile O.R.D.A. nr. 1/2000, nr. 41/2002, nr. 149/2003, nr. 244/2005 şi nr. 113/2006.

Perioadele în care A. a fost colector al remuneraţiilor datorate pentru sursa ambiental/comunicare publică au fost următoarele: 04.01.2012 - 25.01.2012 - prin Decizia O.R.D.A. nr. 305/29.11.2011, suspendată la data de 26.01.2012 şi anulată la data de 05.10.2012; 10.02.2012 - 19.03.2012 - prin Decizia O.R.D.A. nr. 11/07.02.2012, suspendată de drept la data de 20.03.2012; 26.03.2012 - 29.04.2012 - prin Decizia O.R.D.A. nr. 39/21.03.2012, suspendată de drept la data de 30.04.2012; 10.05.2012 - 10.06.2012 - prin Decizia O.R.D.A. nr. 56/07.05.2012, suspendată de drept la data de 11.06.2012.

În condiţiile în care instanţele de judecată au dispus anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 305/2011, precum şi suspendarea de drept a Deciziilor O.R.D.A. nr. 11/2012, nr. 39/2012 şi nr. 56/2012 în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 (care prevăd că în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept), CREDIDAM a păstrat calitatea de colector pe sursa comunicare publică/ambiental, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006.

În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (1) şi art. 134 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, organismul de gestiune colectivă A. avea obligaţia de a vira către CREDIDAM atât sumele colectate pentru membrii CREDIDAM, cât şi pentru nemembri - potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la niciun organism, competenţa revine organismului cu cel mai mare număr de membri.

Lipsa acestor sume din conturile CREDIDAM a condus la prejudicierea celor aproximativ 11.000 de membri direcţi, români şi străini, pe care îi reprezintă şi aproximativ 1.000.000 de artişti străini reprezentaţi în mod indirect prin prisma celor 29 de acorduri bilaterale încheiate cu 22 de ţări. La aceştia se adaugă şi nemembrii, întrucât, în cazul gestiunii colective obligatorii, mandatul său este un mandat legal extins (art. 1232 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare).

Pârâta A. a depus la dosar cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata: sumei estimate de 7.620.000 RON, la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând diferenţă de remuneraţie pentru utilizarea repertoriilor artiştilor interpreţi membri ai A. prin comunicare publică, ambiental - lucrativ, remuneraţie colectată de CREDIDAM în perioada 2010, 2011 şi parţial 2012; penalităţilor de întârziere echivalente cu nivelul de referinţă al BNR; plata dobânzii aferente, acumulată în contul său de la data încasării sumelor şi până la data plăţii efective; plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile pe care A. trebuie să le suporte pentru repartizarea cu întârziere a sumelor colectate de CREDIDAM şi nevirate încă la A.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.12.2013, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, reţinând că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între cererea reconvenţională şi cererea principală - cererea principală are ca obiect pretenţiile reclamantei întemeiate pe repunerea părţilor în situaţia anterioară ca urmare a anulării de instanţa de contencios administrativ a deciziilor O.R.D.A. prin care a fost schimbată calitatea de colector pe sursa comunicare publică/ambiental, în timp ce prin cererea reconvenţională se încearcă recuperarea unor sume de bani colectate de reclamant şi care ar fi datorate membrilor pârâtei, cu privire la care nu se contestă legalitatea colectării.

Prin Sentinţa civilă nr. 890/14.07.2016, Tribunalul Bucureşti. secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 14.394,05 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie pentru suma de 545.229,24 RON, 2329,01 RON cu titlu de dobânzi şi 3000 RON cheltuieli de judecată reduse, respingând cererea de obligare a pârâtei pentru repartiţiile suplimentare, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM este un organism de gestiune colectivă reprezentativ pe teritoriul României, calitate dobândită ca urmare a îndeplinirii criteriilor reprezentativitate prevăzute de Legea nr. 8/1996, acesta fiind desemnat colector al remuneraţiilor pentru categoria de titulari pe care îi reprezintă prin decizii O.R.D.A. (nr. 1/2000, 41/2002, 149/2003, 244/2005, 113/2006 şi 399/2006).

Instanţele de judecată au dispus anularea deciziei O.R.D.A. nr. 305/2011 precum şi suspendarea de drept a deciziilor O.R.D.A. nr. 11/2012, 39/2012 şi 56/2012 prin care pârâta a fost desemnată colector unic, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, CREDIDAM păstrând astfel calitatea de colector pe sursa comunicare publică/ambiental, potrivit dispoziţiilor art. 2 din decizia O.R.D.A. nr. 399/2006.

Potrivit art. 1291 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la niciun organism, competenţa revine organismului din domeniul cu cel mai mare număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentaţi a sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. După acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit hotărârii adunării generale, cu excepţia cheltuielilor de administrare.

În aceste condiţii, organismul de gestiune colectivă A. avea obligaţia de a vira către CREDIDAM atât sumele colectate pentru membri CREDIDAM, cât şi sumele colectate pentru nemembri.

Prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta nu mai datorează diferenţă de remuneraţii pentru comunicare publică, însă datorează actualizarea cu indicele de inflaţie aferentă sumei de 545.229,24 RON (sumă colectată şi virată de A. în decembrie 2012), respectiv suma de 14.394,05 RON.

Pretenţiile ce au ca obiect costurile de repartizare efectuate de reclamantă pentru proprii membri nu sunt justificate de un temei legal, în condiţiile în care fiecare organism de gestiune îşi asigură propriile costuri de funcţionare şi repartizare.

În analiza apelurilor formulate în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Pârâta A. a colectat remuneraţii în anul 2012 ca urmare a numirii sale ca organism de gestiune colectivă colector prin patru decizii emise de ORDA, trei dintre aceste decizii fiind anulate la 21.12.2012, în vreme ce prima decizie a fost anulată la 5.10.2012.

La data de 21.12.2012, data anulării a trei din cele patru decizii, A. a transferat sumele colectate către CREDIDAM, la aceeaşi dată fiind formulată prezenta cerere de chemare în judecată.

Întrucât transferul către CREDIDAM a sumelor de bani colectate cu titlu de remuneraţii de către A. în perioada în litigiu nu s-a făcut în baza unor raporturi contractuale între cele două părţi, ci ca urmare a anulării a patru decizii ale ORDA prin care A. a fost numit colector pe domeniul comunicare publică, transferul sumelor către CREDIDAM nu reprezintă o "repunere în situaţie anterioară" ca urmare a anulării actelor, ci o "reintrare în legalitate".

Reclamanta a invocat dispoziţii legale din materia răspunderii civile delictuale, care nu sunt incidente, întrucât nu se poate reţine o faptă ilicită în sarcina acesteia - colectarea sumelor fiind realizată în baza unor decizii care au aparţinut altei entităţi juridice, pârâta nu poate răspunde pentru lipsa de legalitate a unor acte pe care nu le-a emis şi nici pentru faptul că a acţionat potrivit drepturilor şi obligaţiilor care îi reveneau în baza respectivelor acte. Mai mult, anterior anulării celor patru decizii, acestea au fost suspendate, iar suspendarea efectelor actului administrativ de numire ca organism colector a produs efecte asupra drepturilor şi obligaţiilor pârâtei de la momentul suspendării, astfel că de la acel moment aceasta nici nu putea colecta, dar nici nu putea repartiza sumele deja colectate.

Nepunându-se în cauză nici problema unei răspunderi contractuale, nici a unei răspunderi delictuale, Curtea a constatat că nu se poate identifica un temei în baza căruia pârâta ar datora despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a remuneraţiilor pe care le-a colectat şi pe care le-a transferat către reclamantă în aceeaşi zi în care au fost anulate actele administrative în temeiul cărora a realizat colectarea.

De altfel, prin cererea de chemare în judecată nici nu s-a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei reprezentate de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor colectate, ci la plata penalităţilor de întârziere echivalente nivelului dobânzii de referinţă a BNR.

Prin urmare, în mod greşit tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentate de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor colectate în 2012 şi transferate reclamantului la 21.12.2012.

Anularea deciziilor de numire ca organism colector a A. a făcut ca sumele colectate să apară ca o "îmbogăţire fără justă cauză" în forma atipică generată de calitatea de mandatar pe care o are orice organism de gestiune colectivă, instituţia îmbogăţirii fără justă cauză fiind aplicată în prezenta cauză prin raportare la sumele administrate de organismul de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi.

Cu toate acestea, întinderea obligaţiei de restituire a celui "îmbogăţit fără cauză" nu se face potrivit art. 1347 alin. (2) C. civ., care trimite la dispoziţiile art. 1639 şi urm. C. civ., din care în privinţa dobânzilor ar fi relevante dispoziţiile art. 1645 alin. (2) C. civ., ci trebuie făcută în condiţiile regulii generale prevăzute de art. 1345 C. civ., adică în măsura pierderii patrimoniale a celui păgubit, dar nu mai mult de limita îmbogăţirii, şi ţinând seama de destinaţia legală pe care o au fructele civile ale sumelor colectate de organismele de gestiune colectivă, destinaţie prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 8/1996. Potrivit acestor dispoziţii, chiar dacă nu se poate reţine reaua credinţă a A. în colectarea remuneraţiilor, acesta nu poate păstra fructele civile produse de sumele colectate, întrucât art. 134 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 8/1996 arată că aceste sume nu pot constitui venituri ale organismului de gestiune colectivă şi, totodată, că ele sunt destinate repartizării către titularii de drepturi.

Pentru aceste motive, în mod corect tribunalul a obligat pârâta să transfere reclamantului fructele civile (dobânzile bancare) ale remuneraţiilor colectate în temeiul deciziilor O.R.D.A. anulate, acestea urmând a fi repartizate titularilor de către reclamant.

Cât priveşte susţinerea apelantului-reclamant în sensul că instanţa nu ar putea diminua onorariul de expert, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. sunt în sensul că instanţa nu poate diminua onorariul de expertiză în măsura în care obiectivele expertizei au servit admiterii cererii. Or, în prezenta cauză doar o parte din aceste obiective au servit soluţionării cererilor admise, respectiv doar obiectivul prin care au fost determinate dobânzile bancare încasate de pârâtă, aferente remuneraţiilor colectate în 2012 şi transferate reclamantului. Restul obiectivelor fie nu aveau legătură cu capetele de cerere formulate (actualizarea cu rata inflaţiei), fie au condus la concluzia netemeiniciei unor capete de cerere (capătul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la transferul către reclamant a remuneraţiilor colectate). Nu pot fi puse în sarcina părţii adverse cheltuielile cu administrarea unor probe care nu au condus la "căderea în pretenţii" a acelei părţi, întrucât culpa procesuală a acestei părţi, care este temeiul obligării sale la cheltuieli de judecată, nu poate fi reţinută decât în raport cu partea din cerere admisă şi cu probele care au condus la admiterea acestei părţi din cerere.

Apelul formulat de A. împotriva încheierii din 5.12.2013 este fondat.

Prin încheierea apelată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reconvenţională, motivat de împrejurarea că cererea reconvenţională nu ar avea legătură cu cererea principală, deşi art. 119 C. proc. civ. nu impune ca pretenţiile pârâtului din cererea reconvenţională să rezulte din acelaşi raport juridic sau să fie într-o asemenea legătură încât să nu poată fi judecate decât împreună. În plus, pârâta tindea prin cererea reconvenţională la constatarea existenţei unei obligaţii a reclamantului şi la invocarea compensaţiei. Mai mult, art. 119 şi art. 120 C. proc. civ. nu reglementează o procedură de admisibilitate în principiu a cererii reconvenţionale, similară procedurii de la cererea de intervenţie. Prin urmare, această cerere investeşte instanţa indiferent de legătura ei cu cererea principală sau de momentul formulării ei, singura sancţiune pentru nerespectarea acestor condiţii fiind judecarea sa separată, iar nu respingerea ei ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, susţinând că hotărârea este nelegală prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.:

1. Instanţa de apel a interpretat greşit raportul juridic dedus judecăţii şi dispoziţiile Legii nr. 8/1996, înlăturând în mod nejustificat obligaţia intimatei - pârâte de a achita actualizarea cu indicele de inflaţie, respectiv suma de 14.394,05 RON.

Reluând argumentele din cererea de chemare în judecată, recurentul arată că avea dreptul să încaseze de la organismul colector sumele cuvenite propriilor membri, în virtutea mandatului primit de la aceştia, dar şi sumele cuvenite nemembrilor, în temeiul art. 1231 alin. (2) coroborat cu art. 1291 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fiind organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României.

Pentru sumele cuvenite membrilor CREDIDAM şi nemembrilor, A. nu era împiedicat prin niciun fapt sau act administrativ să efectueze viramentele în termenul legal de 6 luni de la colectare, avea obligaţia de a vira sumele în temeiul legii, astfel cum prevede art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, în care se arată că sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maximum 6 luni de la data colectării, aceasta fiind fapta ilicită săvârşită în cauză.

Neîncasând la termen de la organismul colector sumele cuvenite membrilor pe care îi reprezintă şi nemembrilor, CREDIDAM nu a fost în măsură să facă repartiţii către aceştia.

Suspendarea actelor administrative prin care A. fusese desemnat colector nu împieta cu nimic asupra efectuării plăţilor către organismele pentru care a colectat remuneraţii, aceste plăţi fiind obligatorii indiferent de valabilitatea actelor administrative prin care fusese învestit.

Achitarea remuneraţiei cu întârziere, în data de 21.12.2012, după anularea actelor administrative, nu poate fi suportată ca o sancţiune de titularii de drepturi care nu şi-au încasat remuneraţiile la timp.

Totodată, prin primul capăt al cererii de chemare în judecată a fost solicitată o sumă cu titlu de remuneraţie estimată, precum şi reactualizarea cu indicele de inflaţie, contrar celor reţinute de instanţă.

2. A fost admis în mod greşit apelul formulat împotriva încheierii prin care cererea reconvenţionala a fost respinsă ca inadmisibilă.

Era esenţial ca la stabilirea legăturii pretenţiilor din cereri analiza să fie făcută inclusiv sub aspectul perioadei şi a situaţiei juridice aplicabile, tocmai pentru că remuneraţiile solicitate de pârâta A. erau aferente unei perioade în care aceasta fusese colector.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat achitarea remuneraţiilor de către pârâtă, care invoca în apărarea sa decizii prin care fusese desemnat colector, iar prin cererea reconvenţională, pârâta solicită împărţirea unor sume de bani, întemeindu-şi pretenţiile pe art. 121 alin. (5) şi art. 1291 din Legea nr. 8/1996, articole care nu au legătură cu prezenta cauză - art. 121 alin. (5) se referă la o altă sursă de colectare, respectiv "retransmiterea prin cablu", în vreme ce art. 1291 prevede că titularii de drepturi care nu au aderat la niciun organism de gestiune colectivă au posibilitatea, timp de 3 ani de la data notificării, să formuleze cereri de încasare adresate organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, în speţă CREDIDAM şi nu A.

În atare situaţie, nici nu se putea reţine un interes al intimatei-pârâte în invocarea compensaţiei, astfel cum apreciază instanţa de apel.

3. Au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum total de 7739,30 RON, iar tribunalul, reducându-le, a acordat numai sumele care au fost achitate cu titlu de onorariu expert, respectiv 3000 de RON.

Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ., cheltuielile pentru expertiză se acordă integral, neputând fi reduse, ceea ce înseamnă că nu s-a acordat nimic din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului şi onorariul expertului parte, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Este o persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, care potrivit Legii nr. 8/1996 funcţionează în limita unei cote de administrare de maxim 15% din sumele colectate, reţinând însă un comision de administrare de maxim 15% din sumele virate la fiecare repartiţie, cu referire la art. 134 alin. (2) şi art. 181 alin. (2) din lege, motiv pentru care orice cheltuială efectuată şi nerecuperată este greu de suportat, context în care s-a reţinut în mod greşit că nu pot fi puse în sarcina părţii adverse cheltuielile cu administrarea unor probe care nu au condus la căderea în pretenţii a acelei părţi.

Soluţia Curţii este şi contradictorie, întrucât prin sentinţa primei instanţe intimata-pârâtă a fost obligată la piaţa reactualizării cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzilor şi chiar şi după admiterea apelului pe care l-a formulat, aceasta este căzută în pretenţii faţă de CREDIDAM cu privire la dobânzile datorate artiştilor interpreţi. Pe cale de consecinţă, fiind doar o admitere parţială a cererii introductive, instanţa putea să reducă cheltuielile de judecată doar în ceea ce priveşte onorariul de avocat şi onorariul expertului parte, însă nu s-a acordat nimic din aceste cheltuieli.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a contestat motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., neregăsindu-se elemente care să contureze motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al aceluiaşi articol, care poate fi valorificat atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura sau înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia.

1. În perioada dedusă judecăţii, intimata a fost colector al remuneraţiilor datorate pentru sursa ambiental/comunicare publică prin deciziile O.R.D.A. nr. 305/29.11.2011 (04.01.2012 - 25.01.2012), nr. 11/07.02.2012 (10.02.2012 - 19.03.2012), nr. 39/21.03.2012 (26.03.2012 - 29.04.2012) şi nr. 56/07.05.2012 (10.05.2012 - 10.06.2012).

Calitatea de colector a intimatei, cu toate drepturile şi obligaţiile legale pe care le implică, îi este conferită de aceste decizii şi depinde de valabilitatea, respectiv consecinţele juridice ale acestora.

Numai în calitate de organism de gestiune colectivă intimata îşi poate onora obligaţia prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Legea nr. 8/1996, în numerotarea de la data de referinţă) de a colecta sumele datorate de utilizatori şi de a le repartiza între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut.

Cum însă deciziile O.R.D.A. au fost suspendate la 26.01.2012, 20.03.2012, 30.04.2012 şi 11.06.2012, au fost afectate în egală măsură nu numai dreptul de a colecta remuneraţii, ci şi obligaţia de a le repartiza pe cele deja colectate, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, reclamat a fi încălcat şi care prevede că sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maximum 6 luni de la data colectării.

Respectarea acestor dispoziţii legale, care instituie o obligaţie şi a căror protecţie solicită a fi făcută recurenta, reclamând un drept decurgând din lege fără nicio legătură cu deciziile de desemnare drept colector ale intimatei, nu poate fi disociată de dreptul corelativ ce ar fi aparţinut celei din urmă şi fundamentul acestora.

Nu se poate reţine astfel fapta ilicită imputată intimatei, atât timp cât intervenise suspendarea deciziilor de desemnare drept colector unic, iar acestea, deşi suspendate, sunt totuşi valabile până la data anulării lor, prima la 5.10.2012 şi celelalte trei la 21.12.2012.

Pentru aceste argumente nu au relevanţă în cauză înscrisurile administrate la termenul de judecată de recurentă, în temeiul art. 305 C. proc. civ., care fac referire inclusiv la dispoziţiile legale avute în vedere anterior.

În consecinţă, în mod corect a reţinut instanţa de apel că suspendarea efectelor actului administrativ de numire ca organism colector a produs efecte asupra drepturilor şi obligaţiilor pârâtei de la momentul suspendării, astfel că de la acel moment aceasta nici nu putea colecta, dar nici nu putea repartiza sumele deja colectate, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Într-adevăr, prin primul capăt al cererii de chemare în judecată a fost solicitată o sumă cu titlu de remuneraţie, reactualizată cu indicele de inflaţie, însă acest aspect nu este de natură a influenţa soluţia pronunţată în cauză, având în vedere că argumentul aferent nu a fost singurul care a fundamentat decizia.

2. În condiţiile în care a fost confirmat modul de soluţionare a cererii principale, în considerarea argumentelor anterior reţinute, nu se mai justifică analiza celui de-al doilea motiv de recurs, întrucât urmare prezentei decizii va avea loc o judecată distinctă, separată a cererii reconvenţionale, nemaijustificându-se de altfel nici interesul recurentului în susţinerea cererii.

3. În soluţionarea motivului privind cheltuielile de judecată, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 274 şi art. 276 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, prima instanţă a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, nedistingând, ceea ce înseamnă că a diminuat toate cheltuielile de judecată făcute de către reclamantul recurent, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din noul cod, care nu se aplică faţă de data introducerii acţiunii şi dispoziţiile art. 24 din acesta, care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare - dispoziţiile sunt însă similare celor ale art. 276 din C. proc. civ. aplicabil, care prevăd că atunci când pretenţiile au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia măsura obligării la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea a reţinut că în apel critica a vizat imposibilitatea reducerii onorariului de expert şi a făcut aplicarea dispoziţiile 274 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu partea din cerere admisă şi cu probele care au condus la soluţia respectivă, reţinând că în cazul expertizei numai o parte dintre obiective au fost utile şi au susţinut soluţia pronunţată în cauză.

Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. corelat cu art. 276, în condiţiile în care în alin. (2) al art. 274 se prevede că nu se pot micşora cheltuielile reprezentate de plata experţilor ale părţii care a câştigat, iar partea a câştigat numai în parte pretenţia dedusă judecăţii, dovedită în parte de proba pentru care se solicită plata cheltuielilor aferente, parte pentru care are loc şi căderea în pretenţii.

În soluţionarea criticii nu se regăsesc elemente care să denote o contrarietate a motivării, din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aspectele invocate vizând aceleaşi norme procedurale.

În considerarea acestor argumente care susţin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva Deciziei civile nr. 182A din data de 16 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN