Inadmissibility of cassation against appellate decision in OSIM trademark registration contest

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 2 aprilie 2015, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 202 din 10.12.2014, pronunţată de Comisia de Contestaţii din cadrul OSIM în Dosarul nr. x/2014, solicitând anularea Hotărârii nr. 202/10.12.2014 şi menţinerea deciziei de admitere la înregistrare a mărcii combinate "A.", cu nr. de depozit M 2013 02999 pentru produsele solicitate din clasele 29, 30 şi 33.

2 .Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin Sentinţa nr. 1543 din 15.12.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis contestaţia, a anulată Hotărârea nr. 202/10.12.2014 pronunţată de Comisia de Contestaţii Mărci în Dosarul CCM nr. x/2014 şi a menţinut decizia de admitere la înregistrare a mărcii individuale combinate "A." cu nr. de depozit naţional M 2013 02999 pentru produsele solicitate din clasele 29, 30, 33.

Prin aceeaşi sentinţă, intimata S.C. B. S.R.L. a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 827 A din data de 11 octombrie 2017, a confirmat sentinţa tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelului pârâtei S.C. B. S.R.L., reţinând că în cauză nu sunt incidente motivele de respingere la înregistrare prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei sus-menţionate, pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C. şi administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D., a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

5. Procedura derulată în recurs

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 februarie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 7.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că decizia atacată nu este supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 5 octombrie 2018, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, "deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale", iar, prevederile art. 88 alin. (1) din acelaşi act normativ dispun că "Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti."

Prin urmare, hotărârile pronunţate în contestaţiile la deciziile OSIM de înregistrare a mărcilor nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Totodată, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, prevede că "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. k) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 202 din 10.12.2014, pronunţată de Comisia de Contestaţii din cadrul OSIM în Dosarul nr. x/2014.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia nr. 827A din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. împotriva Deciziei nr. 827A din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN