Res judicata of non-contentious execution authorization vs. appellate eviction ruling

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, la data de 28 februarie 2018 (urmare a declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Timiş prin Decizia nr. 20/18.01 2018), revizuenţii A. şi B. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., anularea Deciziei nr. 1117/04.10.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2016 - hotărâre prin care li s-a respins recursul împotriva Sentinţei nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta ce a dispus asupra evacuării lor din imobilul situat în Judeţul Timiş - întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosar nr. x/2017 - hotărâre ce a admis apelul creditorilor şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta, vizând obligaţia debitorilor de evacuare a imobilului anterior menţionat.

S-a susţinut că, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, tribunalul a intervenit în sfera şi structura dispozitivului Sentinţei nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta, definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 1117/04.10.2017). Această sentinţă nu poartă nici în prezent menţiunea "executorie", iar deciziile definitive criticate ca fiind potrivnice îndeplinesc condiţia triplei identităţi prevăzută de lege.

Prin Decizia nr. 51 din 28 martie 2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire, observând că revizuenţii susţin contrarietatea între o hotărâre prin care, urmare a admiterii apelului, a fost încuviinţată cererea creditorilor (intimaţi în cauză) de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta (vizând obligaţia debitorilor-revizuenţi de evacuare, respectiv de plată a cheltuielilor de judecată) şi o hotărâre prin care, urmare a respingerii apelului pârâţilor (aceiaşi revizuenţi), a fost menţinută sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu.

Or, cum prima hotărâre a fost dată în procedura încuviinţării executării silite, iar această procedură este una necontencioasă, hotărârea dată în cadrul acesteia nu are autoritate de lucru judecat, conform art. 535 C. proc. civ., astfel că hotărârea a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu poate încălca autoritatea de lucru judecat (inexistentă) a celei anterioare.

Pe de altă parte, chiar dacă în ambele procese părţile sunt aceleaşi, tripla identitate cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întrunită nici sub aspectul obiectului şi nici sub cel al cauzei, câtă vreme în primul s-a solicitat încuviinţarea executării silite, invocate fiind prevederile art. 666 C. proc. civ. şi executarea sentinţei, iar în cel de-al doilea s-a solicitat evacuarea pârâţilor, invocate fiind dreptul de proprietate al reclamanţilor şi calitatea de ocupanţi ai imobilului în lipsa vreunui titlu a aceloraşi pârâţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ. revizuenţii A., B., învederând următoarele:

- Cererea de revizuire a fost soluţionată de un complet incompatibil conform legii, care a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 161/2003 (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), prin ignorarea conflictului de interese. Detaliind acest motiv de recurs, recurenţii au arătat că gravul conflict de interese în care s-au aflat judecătorii care s-au pronunţat asupra cererii lor de revizuire decurge din aceea că Sentinţa civilă nr. 432/16.03.2017 - obiect de lucru judecat atât în Dosarul nr. x/2017, cât şi în Dosarul nr. x/2016, ambele ale Tribunalului Timiş - se fundamentează pe Sentinţa civilă nr. 752/15.10.2008 a Judecătoriei Deta pronunţată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia nr. 478A/19.06.2013 a Tribunalului Timiş şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1744/11.12.2013 a Curţii de Apel Timişoara, această din urmă hotărâre fiind pronunţată de aceiaşi judecători.

- Au fost încălcate reguli de procedură, inclusiv prin evitarea abordării chestiunilor prealabile, sub forma excepţiilor invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.);

- Hotărârea recurată cuprinde motive generice, contradictorii, neobservând că procedura provizorie este incompatibilă cu procedura specială din art. 1042 alin. (5) C. proc. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.);

- S-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 care, împreună cu Sentinţa nr. 432/16.03.2017 din alt dosar, este pusă în executare în data de 05.10.2017, după ce aceeaşi instanţă, la data de 04.10.2017, a pronunţat Decizia nr. 1117 (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.);

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că Sentinţa nr. 432/2017 nu conţine în dispozitiv menţiunea "executorie" conform art. 1042 alin. (5) C. proc. civ., iar Decizia nr. 972/2017 nu prevede în dispozitivul ei că Sentinţa nr. 432/2017 este "executorie provizoriu", dar rezultă din împrejurările cauzei că ea însăşi o face să fie executorie, de vreme ce s-a ajuns ca aceasta să fie executată înainte de finalizarea apelului împotriva sa, soldat cu Decizia nr. 1117/4.10.2017.

În esenţă, se înţelege că ceea ce reclamă recurenţii este faptul de a se fi făcut executorie Sentinţa civilă nr. 432/16.03.2017 prin Decizia civilă nr. 972/29.08.2017 şi nu prin Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017, în apelul exercitat împotriva Sentinţei civile nr. 432/16.03.2017.

Decizia nr. 1117/2017 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/2017, hotărâre care nu este pronunţată într-o procedură necontencioasă, procesul a fost judecat de magistraţi incompatibili, care au deturnat litigiul de la finalitatea sa civilă; în cauză sunt îndeplinite condiţiile triplei identităţi prevăzute de lege în materie. Decizia nr. 1117/04.10.2017 este nulă absolut, întrucât dezbaterile au avut loc în şedinţă publică, contrar art. 1042 alin. (2) C. proc. civ.

Revizuenţii au mai arătat că invocă excepţia de nulitate a formulei executorii aplicate pe Decizia nr. 972/29.08.2017, fiindcă nu are semnături la rubricile "preşedinte" şi "grefier".

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 10.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază asupra caracterului său nefondat.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reţine că, potrivit legii, acesta vizează ipoteza când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce corespunde ipotezei în care soluţionând litigiul, instanţa de judecată ar săvârşi un act ce intră în domeniul competenţelor puterii executive ori celei legiuitoare. Această ipoteză nici nu corespunde situaţiei din prezenta cauză, întrucât Curtea de Apel Timişoara a soluţionat cererea de revizuire strict în limitele invocate de parte şi prevăzute de lege, dar nici nu a fost afirmată prin criticile de recurs ale revizuenţilor.

Se înţelege însă că ceea ce au criticat aceştia sub motivul de recurs prevăzut de norma art. 488 (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv soluţionarea cererii de revizuire de către judecători aflaţi în stare de incompatibilitate, corespunde motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

Critica a fost susţinută cu referire la împrejurarea că cei doi judecători care au soluţionat prezenta cerere de revizuire au făcut parte şi din completul de recurs al Curţii de Apel Timişoara ce a pronunţat Decizia nr. 1744/11.12.2013 a aceleiaşi instanţe prin care s-a finalizat irevocabil un alt litigiu disputat între aceleaşi părţi, având ca obiect dezbatere succesorală, anularea unui testament, a unui certificat de legatar şi a unui contract de donaţie şi prin care, indirect, s-a tranşat asupra apartenenţei dreptului de proprietate asupra imobilului din Judeţul Timiş, la patrimoniul intimaţilor-pârâţi. Aşadar, deşi critica a fost invocată cu trimitere la dispoziţiile Legii nr. 161/2003, Înalta Curte reţine că argumentarea acesteia exclude incidenţa acestei legi, respectiv a capitolului V ce reglementează cazuri speciale de incompatibilităţi şi conflicte de interese în cazul magistraţilor, situaţia evocată de recurenţi fiind una care reclamă o stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat judecătorii ce au pronunţat hotărârea atacată, reglementată de normele C. proc. civ., iar nu un conflict de interese în sensul acestei legi (potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, conflictul de interese constă în situaţia în care o persoană ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.)

Critica este, în mod evident, nefondată deoarece chiar dacă acest prim litigiu disputat între părţi, ce a avut implicaţii indirecte asupra stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilului nr. 287 din Comuna Ghilad, a fost soluţionat în recurs de aceiaşi judecători care s-au pronunţat asupra cererii de revizuire, nu îi plasează pe aceştia în niciunul din cazurile de incompatibilitate absolută descrise la art. 41 din C. proc. civ. ori în cele de incompatibilitate relativă descrise la art. 42 din acelaşi cod.

Chiar dacă hotărârile judecătoreşti din acel prim litigiu au stat la baza promovării ulterioarei cereri de evacuare a actualilor recurenţi-revizuenţi din imobilul situat în Judeţul Timiş (cerere soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta şi Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017 a Tribunalului Timiş) nu se poate reţine că judecătorii (de primă instanţă) ce s-au pronunţat asupra actualei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri (a Deciziei nr. 972/29.08.2017 faţă de Decizia nr. 1117/4.10.2017 ale Tribunalului Timiş) erau, pentru vreun motiv legal, incompatibili să o soluţioneze în considerarea faptului că au făcut parte din completul ce a pronunţat Decizia nr. 1744/11.12.2013 a Curţii de Apel Timişoara.

Litigiul având ca obiect dezbatere succesorală, anulare testament, anulare certificat de legatar şi act de donaţie, înregistrat pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2016, are, în mod evident, obiect şi cauză diferite în raport cu cel de faţă, ce vizează o revizuire pentru contrarietate de hotărâri între o hotărâre ce încuviinţează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de o sentinţă de evacuare în raport cu hotărârea ce a judecat apelul la sentinţa de evacuare.

Cea de-a doua critică de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod, a invocat încălcarea regulilor de procedură de către instanţa a cărei hotărâre se atacată, "inclusiv prin evitarea abordării chestiunilor prealabile, sub forma excepţiilor invocate", fără să se indice punctual ori în mod concret care au fost chestiunile prealabile ori excepţiile procesuale invocate şi care au fost omise ori "evitate" de la soluţionare.

Instanţa de recurs reţine că singura chestiune prealabilă supusă atenţiei primei instanţe (în faţa Curţii de Apel Timişoara cauza parcurgând un singur termen de judecată) la termenul de soluţionare a cererii de revizuire a fost cea a incompatibilităţii membrilor completului de judecată, chestiune care nu a fost evitată, ci înlăturată de instanţă prin refuzul justificat al membrilor completului de a se abţine de la judecată, refuz care a fost unul legal, potrivit menţiunilor de la critica analizată anterior.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este, de asemenea nefondat, Înalta Curte apreciind, contrar susţinerile recurenţilor, că hotărârea atacată a fost motivată cu referire punctuală la problema de drept dedusă judecăţii, respectiv pretinsa contrarietate între Decizia nr. 1117/4.10.2017 şi cea a Deciziei nr. 972/29.08.2017 ambele aparţinând Tribunalului Timiş. Alte aspecte, cum ar fi incompatibilitatea între "procedura provizorie" şi cea specială prevăzută de art. 1042 alin. (5) C. proc. civ. nu demonstrează o nemotivare a hotărârii atacate întrucât această chestiune excedează obiectului de cercetare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiş - critică a recursului ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - a constituit obiectul de cercetare judecătorească al Curţii de Apel Timişoara învestite cu soluţionarea actualei cereri de revizuire, neputându-se susţine că, întrucât a găsit-o neîntemeiată şi a respins-o, prima instanţă ar fi pronunţat o hotărâre care, sub acest motiv, încalcă autoritatea hotărârii indicate ca reper în analiza revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (respectiv, a Deciziei civile nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiş).

În sfârşit, critica ce vizează soluţia propriu-zisă a hotărârii atacate - hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - poate prezenta relevanţă din punct de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât rezolvarea cererii de revizuire este dată, în cazul dedus judecăţii, prin aplicarea normelor de drept procesual, iar nu ale celui de drept material.

Nici această critică nu este justificată dat fiind că, aşa cum corect reţine şi prima instanţă, Decizia nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiş constituie o hotărâre pronunţată în procedura necontencioasă a încuviinţării executării silite, după cum rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ. iar, în acord cu prevederile art. 535, hotărârile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat.

Astfel fiind, faţă de conţinutul acestor dispoziţii legale, susţinerea ce a fundamentat cererea de revizuire a recurenţilor, în sensul că Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017 a Tribunalului Timiş ar încălca puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 a aceleiaşi instanţe, nu poate fi văzută decât ca nefondată, justificând legal soluţia dată în privinţa acesteia de către prima instanţă, aceea de respingere.

Având a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 51/28.03.2018 a Curţii e Apel Timişoara, analiza instanţei de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de lege (art. 483 alin. (3) C. proc. civ.), respectiv cea subordonată examinării, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ţinând seama că recurenţii au dedus cercetării judecătoreşti în cauza de faţă chestiunea de drept a încălcării puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 prin pronunţarea Deciziei civile nr. 1117/4.10.2017, ambele aparţinând Tribunalului Timiş, instanţa de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi cea a executorialităţii unei hotărâri de primă instanţă pronunţată în materia evacuării, cea a nulităţii Deciziei civile nr. 1117/4.10.2017 pentru motivul că dezbaterile ar fi avut loc în şedinţă publică, contrar dispoziţiilor art. 1042 alin. (2) din C. proc. civ., ori cea a nulităţii formulei executorii aplicate pe Decizia nr. 972/29.08.2017, pentru lipsa semnăturilor de la rubricile "preşedinte" şi "grefier", apărări care ar putea fi compatibile altor proceduri judiciare decât cea care a făcut obiectul prezentei judecăţi.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind că recursul declarat este nefondat, Înalta îl va respinge în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, B., cu domiciliul în judeţul Timiş împotriva Deciziei nr. 51 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii C., cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, D., cu domiciliul în oraşul Ciacova, sat Macedonia, judeţul Timiş, E., cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, toţi intimaţii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F., în Timişoara, judeţul Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN