Jurisdictional conflict over enforcement objections: strict connection doctrine versus exclusive competence of the enforcing court for non-interpretative claims

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 19.12.2017, sub nr. x/2017, contestatorul Senatul României a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimaţii Societatea civilă profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B., împotriva executării silite efectuate în Dosarul de executare nr. x/2017 al SCPEJ A., solicitând următoarele:

1. anularea tuturor formelor de executare silită pornită împotriva Senatului României şi întocmite în Dosarul de executare silită nr. x/2017;

2. anularea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită;

3. lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 25.09.2017 în Dosarul nr. x/2016;

4. în subsidiar - reducerea cheltuielilor de executare, inclusiv a onorariului de avocat în raport de gradul mic de complexitate al cauzei;

5. suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a prezentei contestaţii.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, O.G. nr. 22/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 110/2007 şi Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 3088 din 12.04.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, prin care, printre altele, contestatorul a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 25.09.2017 în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ. contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În aplicarea acestor prevederi, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La termenul din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a reţinut că îi revine competenţa de a soluţiona capătul 3 de cerere având ca obiect lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546 din 25.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2016. În ceea ce priveşte capetele de cerere 1, 2, 4 şi 5, a dispus disjungerea acestora şi formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2018. În acest dosar a fost invocată excepţia de necompetenţă materială a instanţei.

Prin Decizia nr. 2797 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa hotărârea sus-menţionată, instanţa a considerat relevante dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. care stipulează:, (1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare."

Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Aşadar, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare pentru capetele de cerere 1, 2, 4 şi 5 revine instanţei de executare, în speţă Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, iar contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 4546, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 25.09.2017, în Dosarul nr. x/2016, este de competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Nu se poate reţine incidenţa în speţă a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu a indicat ipoteza avută în vedere pentru aplicarea art. 99 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât cererea de lămurire a titlului executoriu şi cererile privind actele de executare silită nu sunt întemeiate pe un titlu comun şi nici nu au aceeaşi cauză, s-a reţinut că prima instanţă sesizată a avut în vedere ipoteza în care capetele principale de cerere se află în strânsă legătură.

În ceea ce priveşte noţiunea de strânsă legătură, s-a considerat că aceasta există ori de câte ori există dependenţă între soluţiile date capetelor principale de cerere, în sensul că soluţia unui capăt principal de cerere ar depinde de soluţia dată altui capăt principal sau soluţionarea capetelor principale de cerere de instanţe diferite ar prezenta riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Nu există însă strânsă legătură în sensul prevăzut de art. 99 alin. (2) C. proc. civ. atunci când prorogarea de competenţă, care operează în mod excepţional, ar deveni regulă.

Astfel, există o legătură inerentă între întinderea titlului executoriu ce urmează a fi lămurit şi actele de executare silită prin care se calculează creanţa determinabilă prevăzută de titlul executoriu, însă soluţionarea contestaţiilor împotriva executării silite, pe calea prorogării de competenţă, de instanţele superioare, competente material să lămurească titlul executoriu, ar determina soluţionarea, ca regulă, a contestaţiilor la executare, nu de către instanţa de executare (judecătoria), ci de către instanţele care au pronunţat titlul executoriu (judecătorie, tribunal, curte de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), ceea ce ar contraveni scopului stabilirii competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei de executare (judecătoria, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

De asemenea, strânsa legătură între capetele de cerere trebuie stabilită în concret.

În speţă, nu există o astfel de legătură între capetele de cerere, în condiţiile în care lămurirea titlului executoriu nu a fost solicitată prin prisma faptului că drepturile salariale aferente perioadei 19.05.2016 - 30.06.2016 nu sunt determinabile, ci nemulţumirea reclamantului a privit modul de calcul al drepturilor salariale de către expertul care a întocmit raportul de expertiză extrajudiciară (prin cererea de chemare în judecată s-a arătat: "Precizăm că raportul de expertiză extrajudiciară a fost întocmit pe baza datelor furnizate de creditorul B. Expertul contabil nu a contactat debitorul Senatul României, în vederea verificării datelor furnizate de B. - dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti").

Faţă de aceste considerente, reţinând că, în speţă, nu este incident art. 99 alin. (2) C. proc. civ. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte capetele de cerere 1, 2, 4 şi 5.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii, contestatorul Senatul României, în contradictoriu cu intimaţii Societatea civilă profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B., a solicitat:

1. anularea tuturor formelor de executare silită pornită împotriva Senatului României şi întocmite în Dosarul de executare silită nr. x/2017;

2. anularea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită;

3. lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 25.09.2017 în Dosarul nr. x/2016;

4. în subsidiar - reducerea cheltuielilor de executare, inclusiv a onorariului de avocat;

5. suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a prezentei contestaţii.

În cauză, la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, capătul 3 de cerere, privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispoziţiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546/25.09.2017, a fost soluţionat prin Decizia nr. 2796/18.06.2018, în Dosarul nr. x/2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Ca atare, Înalta Curte urmează a statua asupra competenţei teritoriale de soluţionare a capetelor de cerere 1, 2, 4 şi 5.

Temeiul juridic care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare îl reprezintă dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. care stipulează: "(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare."

Instanţa de executare, în accepţiunea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În considerarea prevederilor legale evocate anterior, rezultă că instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în raza căreia se află sediul debitorului Senatul României (Bucureşti, Calea 13 septembrie, nr. 1 - 3), este competentă să se pronunţe asupra contestaţiei la executare ce vizează capetele de cerere 1, 2, 4 şi 5.

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost generată de modul diferit în care cele două instanţe din conflict au decis în legătură cu aplicarea ipotezei descrise de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţele aflate în conflict erau sesizate cu soluţionarea tuturor capetelor de cerere.

Or, Înalta Curte reţine că, urmare a măsurii disjungerii şi soluţionării capătului 3 de cerere de petitele 1, 2, 4 şi 5, incidenţa acestei norme nu se mai impune a fi analizată.

În consecinţă, dând eficienţă prevederilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., se constată că, în cauză, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare ce priveşte capetele de cerere 1, 2, 4 şi 5, aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN