Inadmissibility of cassation against appellate judgment in Law no. 10/2001 restitution case; expiration of five-day deadline to challenge recusal rejection

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti prin Primar General şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, să se constate că pârâtul refuză restituirea apartamentului nr. x din strada x, Bucureşti.

Prin încheierea din data de 14.09.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiilor civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 11.11.2016.

La termenul din data de 31.01.2017, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură şi anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 05. 11.2016.

La termenul din data de 17.03.2017, reclamantul a făcut o nouă precizare de acţiune, arătând că nu mai insistă în soluţionarea capătului de cerere cu privire la constatarea nulităţii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996, solicitând doar restituirea în natură a apartamentului şi soluţionarea notificării în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 372/17.03.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti prin Primar General şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 372/17.03.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, la data de 01 martie 2018, reclamantul-apelant a formulat cerere de recuzare a judecătorului B., nemulţumit de modul în care i s-a soluţionat apelul.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare, reţinându-se că aceasta a fost formulată după pronunţarea hotărârii din apel, pentru motive anterioare acesteia, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 44 din C. proc. civ.

La data de 29 martie 2018, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererile de recurs formulate de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016 (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare) şi a Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în acelaşi dosar (prin care s-a respins apelul reclamantului îndreptat împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de tribunal în materia Legii nr. 10/2001).

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 04 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 04 iulie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din data de 06 septembrie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, se constată următoarele:

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel " .

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 17.03.2017. Prin urmare, prezentei cauze îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme de soluţionarea acestor cauze.

Prin urmare, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 107/A din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, se reţin următoarele:

Art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Recurentul supune căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar de apel într-o cauză având ca obiect "Legea nr. 10/2001".

Cum hotărârea prin care s-a soluţionat cauza ce a făcut obiectul dosarului de apel al Curţii de Apel Bucureşti este o hotărâre definitivă, rezultă că în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. mai sus citat, respectiv, calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la instanţa ierarhic superioară, şi anume, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016 nu este formulat în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Astfel, Decizia definitivă nr. 107/A din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, a fost comunicată recurentului la data de 23 februarie 2018, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 martie 2018, conform rezoluţiei puse de Curtea de Apel Bucureşti pe înscrisul aflat la dosarul de recurs.

Termenul de declarare a recursului (5 zile de la comunicarea hotărârii definitive) se împlinea la data de 1 martie 2018.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 08 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţia legală menţionată, urmează a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 08 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN