Inadmissibility of appeal against final labor dispute judgment under exclusive appellate jurisdiction

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 24.02.2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. la plata drepturilor salariale restante pentru perioada august 2012 - iunie 2015, în cuantum de 25.542 RON şi obligarea acesteia la declararea corectă a veniturilor salariale obţinute de reclamantă.

Prin Sentinţa nr. 797 din 24 aprilie 2107, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis cererea formulată de reclamantă, potrivit celor reţinute în dispozitiv.

Prin Decizia civilă nr. 690 din 14.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de C. IPURL, în calitate de lichidator judiciar desemnat pentru S.C. B., împotriva Sentinţei civile nr. 797 din 24.04.2017 a Tribunalului Iaşi.

Prin Decizia nr. 200 din 19 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC " B." SA împotriva Deciziei civile nr. 690 din 14.11.207 a Curţii de Apel Iaşi.

Împotriva Deciziei nr. 200 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs contestatoarea S.C. B. S.A. prin administrator special D., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 03 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 03 iulie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.

Părţile au depus punct de vedere la raport conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 03 iulie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Litigiul iniţiat de reclamanta A. are ca obiect un conflict de muncă aşa cum este acesta definit prin dispoziţiile art. 266 din C. muncii, potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum şi cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiaşi cod.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Aşadar, Decizia civilă nr. 690 din 14.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluţiei instanţei de fond, într-un litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., Decizia nr. 200 din 19 martie 2018, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 690 din 14.11.2017, pronunţate de aceeaşi instanţă, este la rândul său definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În consecinţă, Decizia nr. 200 din 19 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a soluţionat cererea de contestaţie în anulare îndreptată împotriva hotărârii instanţei de apel, pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale, nu poate fi atacată cu recurs.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. B. S.A. prin administrator special D. şi prin administrator judiciar C. IPURL împotriva Deciziei nr. 200 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A. prin administrator special D. şi prin administrator judiciar C. IPURL împotriva Deciziei nr. 200 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN