Interdiction for mental illness: inadmissibility of cassation against final appellate decision

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi reînregistrată la data de 02.04.2013 sub nr. x/2013, după efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, în temeiul art. 30 din Decretul nr. 32/1954 (aplicabil conform art. 230 lit. o) din Legea nr. 71/2011), petenta A., prin preşedinte B., a solicitat punerea sub interdicţie a intimatei C.

Prin Sentinţa civilă nr. 10924/12.09.2013, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis cererea de punere sub interdicţie, reţinând că se coroborează concluziile Raportului medico-legal psihiatric nr. A1/2326/2013, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", care stabileau un diagnostic de "schizofrenie paranoidă cu evoluţie cronică deteriorativă", cu actele medicale şi cu depoziţiile martorilor audiaţi şi constatând îndeplinite condiţiile art. 164 din C. civ., în sensul că intimatei îi lipseşte discernământul necesar pentru a se putea îngriji de interesele sale, din cauza bolii.

Prin Decizia nr. 35A/15.01.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. împotriva Sentinţei civile nr. 10924/12.09.2013 pronunţate de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Prin Decizia intermediară nr. 1485/14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 35A/15.01.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia V-a civilă şi, casând decizia recurată, s-a reţinut cauza pentru rejudecarea apelului.

Prin Decizia nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în rejudecarea apelului, s-a respins, ca nefondată, cererea de majorare a onorariului cuvenit avocatului din oficiu, cererea apelantei privind amendarea intimatei şi cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. împotriva Sentinţei civile nr. 10924/12.09.2013, pronunţate de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Împotriva Deciziei nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâta C., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 03 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia pentru ca părţile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 03 iulie 2018, s-a reţinut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.

Părţile au depus punct de vedere la raport conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 03 iulie 2018, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs, este o decizie definitivă, hotărâre ce nu mai este supusă căii de atac a recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 136A din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 136A din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN