Immovable property site determines enforcement jurisdiction; negative conflict resolved for Costești Court.

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti, la data de 18.01.2017, petentul A., la cererea creditoarei B. - Sucursala Bucur Obor, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C., încuviinţarea executării silite a trei bunuri imobile situate în comuna Stolnici, judeţul Argeş, constând în terenuri arabile şi intravilane.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 51/25.01.2017, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că în raza acestei din urme instanţe se află domiciliul debitorului.

Prin Sentinţa civilă nr. 712/15.02.2017, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, reţinând că în raza acestei din urme instanţe se află sediul executorului judecătoresc.

Prin Sentinţa civilă nr. 10161/03.08.2018, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

În considerentele hotărârii s-a reţinut faptul că încuviinţarea executării silite imobiliare pentru executările silite începute anterior datei de 19.10.2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, se realizează de către judecătoria de la locul situării imobilului şi nu de cea prevăzută la art. 665 din C. proc. civ. (art. 666 după republicare) în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Prin urmare, executarea silită fiind declanşată anterior modificării normei de competenţă prin Legea nr. 138/2014, în vigoare începând cu 20 octombrie 2014, noua normă de competenţă prevăzută de art. 666 din C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză. În consecinţă, întrucât imobilele asupra cărora se solicită încuviinţarea executării silite se află în judeţul Argeş, în circumscripţia Judecătoriei Costeşti, această din urmă instanţă este cea competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Judecătoria Costeşti a fost învestită cu o cerere prin care petentul A., la cererea creditoarei B. - Sucursala Bucur Obor, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C., încuviinţarea executării silite a trei bunuri imobile situate în comuna Stolnici, judeţul Argeş, constând în terenuri arabile şi intravilane.

Executarea silită a început odată cu sesizarea executorului judecătoresc la data de 04.11.2013, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ. ("în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel").

Aşadar, atât procedura de încuviinţare a executării silite, cât şi executarea silită în ansamblul său, sunt supuse dispoziţiilor C. proc. civ. în forma în vigoare la acea dată, astfel cum prevede art. 24 din C. proc. civ.

Astfel, art. 24 din C. proc. civ. prevede că "dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul a avut în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare.

Prin urmare, în conformitate cu textele legale mai sus menţionate, în vederea determinării legii aplicabile executării silite, se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare, adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc.

Cum cererea de executare silită a fost înregistrată la A. la data de 04.11.2013, în cauză devin aplicabile dispoziţiile noului C. proc. civ. (intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013), în forma existentă la data sesizării organului de executare.

Astfel, dispoziţiile art. 819 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "urmărirea silită imobiliară este de competenţa executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul aparţinând debitorului sau unei terţe persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia".

Art. 665 din C. proc. civ. cuprinde dispoziţii referitoare la înregistrarea cererii de executare şi prevede că "de îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia".

Art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, prevedea că:

"executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Coroborând dispoziţiile legale mai sus menţionate, reiese că sintagma "în afara cazurilor în care legea dispune altfel" se aplică executărilor silite imobiliare, instanţa de executare fiind în acest caz instanţa de la locul situării imobilului.

Astfel, de vreme ce legiuitorul a înţeles să atribuie competenţa de a încuviinţa cererea de executare silită executorului judecătoresc de la locul situării imobilului, instanţa de executare urmează a se determina tot prin raportare la locul situării imobilului.

Faţă de caracterul de ordine publică al normelor de competenţă, în condiţiile în care imobilele asupra cărora se solicită încuviinţarea executării silite se află situate în judeţul Argeş, Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la locul situării imobilului, respectiv în favoarea Judecătoriei Costeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN