Territorial jurisdiction conflict: ex officio declination barred for private-order competence when defendant fails to invoke forum clause

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 22.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 79.325,85 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin executarea în mod necorespunzător a obligaţiei asumate prin contract.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, 1481, 1518, 1519, 1530, 1857, 1702 pct. 2, 1714 C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3, art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 179/22.01.2018, Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligaţiei, în speţă, Bucureşti, strada x, nr. 9.

Prin Sentinţa nr. 6550/25.05.2018 Judecătoria Sector 3 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, constatând că, întrucât contractul în raport de care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ. nu este semnat, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, care în cauză se află în municipiul Iaşi.

Prin Sentinţa nr. 10982/24.10.2018 Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că la termenul de judecată din 22.01.2018, Judecătoria Cornetu a pus în discuţie competenţa teritorială a instanţei, fără ca această excepţie să fi fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare sau la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită.

Or, în condiţiile în care este vorba de o necompetenţa teritorială de ordine privată, Judecătoria Cornetu a rămas definitiv învestită cu soluţionarea cererii, ca urmare a faptului că pârâta nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare sau la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele argumente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de natura normei de competenţă încălcate - norme de competenţă absolută (de ordine publică) sau norme de competenţă relativă (de ordine privată).

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţe generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere contractuală întemeiată pe dispoziţiile art. 1350, 1481, 1518, 1519, 1530, 1857, 1702 pct. 2, 1714 C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., temeiuri de drept în raport de care sunt incidente dispoziţiile legale ce reglementează competenţa teritorială alternativă.

Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţă necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu şi nu a învederat acest lucru nici la termenul de judecată din 22.01.2018, când a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Rezultă că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Cornetu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtei, care însă nu a înţeles să îşi manifeste voinţa procesuală în acest sens.

Pe de altă parte, prin contractul de prestări servicii încheiat între S.C. B. S.R.L., în calitate de prestator, şi PFA A., în calitate de beneficiar, s-a stabilit, în art. 12.2 privind soluţionarea litigiilor, că "în cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente de la sediul beneficiarului."

Părţile au inserat astfel în contract o clauză atributivă de competenţă, ce are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă reglementată de art. 126 C. proc. civ., conform căruia:

"(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Împrejurarea că instanţa în favoarea căreia s-a desesizat Judecătoria Sector 3 a reţinut că respectivul contract de prestări servicii nu ar fi fost semnat de părţi este lipsită de relevanţă, întrucât stabilirea competenţei are în vedere atât obiectul, cât şi cauza cererii de chemare în judecată. Din acest motiv e suficientă invocarea, de către reclamant, a contractului ca reprezentând cauza cererii, pentru a se stabili competenţa în raport de clauzele acestuia.

Întrucât clauza atributivă de competenţă indică drept instanţă competentă în soluţionarea diferendelor dintre părţi, instanţa de la sediul beneficiarului PFA A. (reclamantul din prezenta cauză), care se află în Dobroieşti, judeţ Ilfov, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, iar pârâta B. S.R.L. nu a invocat în termenul legal excepţia de necompetenţă teritorială, Judecătoria Cornetu rămâne învestită legal cu soluţionarea pricinii.

Pentru considerentele arătate, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN