Guardianship jurisdiction: Effective residence vs. registered domicile for protected persons under Art. 114(1) CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 30 august 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Tigveni, jud. Argeş, a solicitat instanţei autorizarea instanţei de tutelă de a ridica suma de 37.151 RON, cu titlu de sultă depusă la unitatea B., sucursala Vatra Dornei de către C., obligată la plata unei sulte în valoare de 37.151 RON, conform Deciziei nr. 178 din 24.10.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 de către Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în vederea acoperirii cheltuielilor de judecată stabilite de Tribunalul Suceava în sarcina numitei D., a altor cheltuieli efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru contribuirea la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acesteia, precum şi a eventualelor cheltuieli medicale ce se impun, consultând un medic de specialitate.

B., Sucursala Vatra Dornei a refuzat eliberarea sumei de 37.151 RON depusă cu titlu de sultă de către numita C., pe motiv că reclamantul nu deţine autorizarea instanţei de tutelă.

În baza Sentinţei civile nr. 98 din 23.01.2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, A. a fost numit tutore pentru ocrotirea numitei D., pusă sub interdicţie judecătorească, ţinând cont şi de faptul că, aşa cum reiese din Adeverinţa nr. 2636, eliberată de E., acesta se ocupă îndeaproape de îngrijirea acesteia, o vizitează periodic în centrul în care este internată şi că şi-a exprimat opinia în sensul de a se îngriji de persoana pusă sub interdicţie, cunoscându-i cel mai bine interesele.

Prin Sentinţa civilă nr. 4605 din 12 octombrie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

La pronunţarea soluţiei, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în care se arată:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Competenţa teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă şi absolută, cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părţile pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competenţa este obligatorie.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1). Astfel, cererile privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când acestea privesc un imobil, pot fi formulate atât la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, cât şi la instanţa de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul.

S-a reţinut că, în speţă, domiciliul persoanei ocrotite - persoană pusă sub interdicţie, conform Sentinţei civile nr. 98/23.01.2013, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2012, se află în Mun. Vatra Dornei, jud. Suceava. Or, faţă de această împrejurare şi având în vedere obiectul cererii, s-a stabilit incidenţa prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi nu normele derogatorii ale alin. (2), şi pe cale de consecinţă, competenţa în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite.

La rândul său, Judecătoria Vatra Dornei, prin Sentinţa civilă nr. 1103 din 12 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecăţii îl constituie cererea reclamantului A., de autorizare a instanţei de tutelă de a ridica suma de 37.151 RON, cu titlu de sultă, depusă la unitatea B., Sucursala Vatra Dornei, în vederea acoperirii unor cheltuieli necesare pentru numita D., pusă sub interdicţie judecătorească prin Sentinţa civilă nr. 98 din 23.01.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin aceeaşi hotărâre, reclamantul A. a fost numit tutore pentru ocrotirea intereselor acesteia.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită". Alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează: "În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul."

Înalta Curte reţine că, în situaţia proceselor privitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă, acest lucru reieşind din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 C. proc. civ. în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială. Dacă în materie de cereri patrimoniale, părţile litigiului pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane, competenţa este obligatorie.

Însă, problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a privit interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în situaţia de faţă, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată într-o unitate spitalicească.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde acesta declară că îşi are locuinţa principală. Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Aşadar, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Se reţine, din actele dosarului, că numita D. se afla, la data introducerii acţiunii - 30.08.2018, internată la E., pe o durată nedeterminată, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat, potrivit Certificatului nr. x/03.08.2007.

Faţă de toate aceste împrejurări, pentru stabilirea competenţei teritoriale, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, circumstanţe în raport de care domiciliul menţionat în Sentinţa civilă nr. 98/23.01.2013, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, respectiv Mun. Vatra Dornei, judeţ Suceava, apare ca fiind lipsit de relevanţă.

Nu vor fi avute în vedere în cauză prevederile alin. (2) ale art. 114 C. proc. civ., ce reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, prin derogare de la regula instituită de alin. (1) al aceleiaşi norme, întrucât obiectul cererii nu vizează autorizarea încheierii unor acte juridice privitoare la un imobil.

Aşa fiind, cum persoana ocrotită locuieşte efectiv în judeţul Argeş, la E., care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de autorizare a instanţei de tutelă privind ridicarea sumei de bani reprezentând sulta depusă la unitatea bancară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN