Judicial interdiction jurisdiction: Effective physical location versus registered domicile for persons under indefinite medical internment

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 16.05.2018, petenta A. a solicitat punerea sub interdicţie judecătorească a intimatului B. şi numirea acesteia în calitate de tutore.

În motivare, a arătat că este soţia numitului B., condamnat în anul 2008 pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, aflat în prezent în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale la Spitalul C.

Prin Sentinţa civilă nr. 1607 din 25 septembrie 2018, Judecătoria Deta a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea soluţiei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie teritorială aceasta îşi are domiciliul.

Cum intimatul are domiciliul în jud. Dâmboviţa, în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte, s-a apreciat că prezenta acţiune este în competenţa teritorială a acestei instanţe. Faptul că, în prezent, acesta se află în executarea unei măsuri de siguranţă (internarea medicală prev.de art. 110 C. pen.) nu este de natură să modifice competenţa de soluţionare a cererii.

Prin Sentinţa nr. 4213 din 13 decembrie 2018, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că dispoziţiile art. 936 C. proc. civ., evocate anterior, constituie o normă specială de competenţă teritorială absolută, o normă de ordine publică ce se află în corelaţie directă cu dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Referitor la noţiunea de "domiciliu", s-a arătat că practica judiciară are în vedere locuinţa unde se găseşte în fapt o persoană, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

S-a mai apreciat că, în astfel de cauze, cercetările nu pot fi realizate decât de Parchetul de pe lângă Judecătoria unde se află efectiv pârâtul, iar audierea nu se poate realiza de o instanţă aflată la sute de kilometri de locul unde se află pârâtul. De asemenea, ancheta socială este întocmită de Autoritatea Tutelară de la locul unde acesta se găseşte.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, intimatul se află internat în Spitalul C., jud. Timiş şi a fost ascultat de Judecătoria Deta.

Faptul că acesta are domiciliul în cartea de identitate pe raza Judecătoriei Târgovişte nu are relevanţă, atâta vreme cât la momentul introducerii cererii, cât şi pe parcursul cercetărilor, acesta a fost internat în Spitalul C., jud. Timiş pe raza Judecătoriei Deta.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de punere sub interdicţie judecătorească revine Judecătoriei Deta, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecăţii îl constituie punerea sub interdicţie judecătorească a unei persoane, respectiv a intimatului B., care se află, în prezent, în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale la Spitalul C., din judeţul Timiş.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul." În completare, art. 114 din acelaşi cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punerii sub interdicţie a unei persoane aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în situaţia de faţă, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată pe o durată nedeterminată într-o unitate spitalicească ca urmare a punerii în aplicare a unei măsuri de siguranţă, stabilită printr-o hotărâre judecătorească penală.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde acesta declară că îşi are locuinţa principală. Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Instanţa reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Aşadar, această noţiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Din actele dosarului, rezultă că intimatul B. se afla, la data înregistrării acţiunii - 16.05.2018, la Spitalul C., din judeţul Timiş, în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale, dispusă pe o durată nedeterminată, ca urmare a condamnării acestuia, în anul 2008, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În vederea soluţionării cererii de punere sub interdicţie, cercetările necesare cu privire la situaţia pârâtului au fost realizate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta. De asemenea, raportul de expertiză psihiatrică care a examinat clinic cazul a fost întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timişoara, pentru a se aprecia asupra oportunităţii aplicării punerii sub interdicţie.

Faţă de toate aceste împrejurări, în scopul determinării competenţei teritoriale, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanţe în raport de care domiciliul menţionat în cartea de identitate, respectiv judeţ Dâmboviţa, apare ca fiind lipsit de relevanţă.

Cum intimatul locuieşte efectiv în judeţul Timiş, la Spitalul C., care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Deta, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de punere sub interdicţie judecătorească a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN