Social insurance pension challenge: appeal held inadmissible; appellate ruling final.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 15 mai 2015, sub nr. x/20015, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. - Filiala Suceava, contestaţie împotriva Deciziei nr. 99 din 20 martie 2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de pârâtă, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sumă de 1.320 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 866 din 19 iunie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta B. - Filiala Suceava prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Urmare declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la 22 iulie 2015, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 33 din 18 septembrie 2015, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, şi a înaintat cauza, spre competentă soluţionare, secţiei I civile - Completul pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la 30 septembrie 2015, sub nr. x/2015*.

Prin Sentinţa civilă nr. 1828 din 11 decembrie 2015, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta B. - Filiala Suceava, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 3 februarie 2017, sub nr. x/2016*.

Prin Sentinţa civilă nr. 3473 din 15 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva intimatei B. - Filiala Suceava, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata B. din România.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta la data de 17 ianuarie 2018 (data poştei) reclamanta A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 5 februarie 2018, sub nr. x/2016*.

Prin Decizia nr. 1896 din 2 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 3473 din 15 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. din România şi B. - Filiala Suceava.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. la data de 12 iunie 2018 (data depunerii la oficiul poştal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 25 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluţia completului din 6 iulie 2018, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reţinut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportate la cele ale art. 152 din Legea nr. 263/2010.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluţia din 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 19, 20 şi 21 noiembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 23 noiembrie 2018, recurenta a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut admisibilitatea recursului.

Intimatele nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluţia din 7 decembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 februarie 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 15 mai 2015, prin care reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. - Filiala Suceava, contestaţie împotriva Deciziei nr. 99 din 20 martie 2015, emisă de pârâtă, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sumă de 1.320 RON.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea se circumscriu materiei asigurărilor sociale.

Conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Art. 155 din acelaşi act normativ stipulează că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă şi că hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, sunt definitive.

În raport de conţinutul dispoziţiilor legale mai sus evocate, precum şi de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN