Inmate’s damages claim for delayed post-accident medical care: cassation annulled for failure to plead statutory grounds for cassation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 198 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A., a schimbat sentinţa civilă nr. 598 din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Arad, şi, în consecinţă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. A obligat pârâtul Penitenciarul Arad să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plăţii a 1.000 euro, cu titlu de despăgubiri. A respins, în rest, acţiunea.

În motivare, curtea de apel a arătat că şi în situaţia în care s-ar reţine incidenţa prevederilor art. 1365 C. civ., reclamantul poate să invoce în faţa instanţei civile caracterul ilicit al aceloraşi fapte ce ar fi fost săvârşite de pârâţi, încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate rămase definitive prin hotărâri date de instanţa penală au valoarea probatorie a unor prezumţii în sensul art. 327 C. proc. civ.

Curtea a înlăturat criticile vizând greşita respingere a cererii de acoperire a prejudiciului pretins a fi fost cauzat de regimul personal de detenţie, ca neîntemeiate, cu motivarea că reclamantul nu a tăcut dovada contrară celor reţinute prin încheierile date de judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi nici a celor susţinute prin întâmpinarea depusă în primă instanţă de ANP şi dovedite cu înscrisurile anexate, filele 47-52, 66-72 dosar.

În ceea ce priveşte accidentul de muncă suferit de reclamant, instanţa a reţinut că, din probele administrate în apel, nu rezultă că acesta s-ar ti produs din culpa penitenciarului ori a vreunei persoane pentru care acesta era ţinut să răspundă şi că, astfel, prevederile art. 1357 şi ale 1373 C. civ., nu sunt incidente în cauză.

Curtea a constatat că sunt întemeiate susţinerile reclamantului privind prejudiciul ce i-a fost cauzat prin fapta ilicită săvârşită de pârât ulterior producerii accidentului suferit de reclamant In data de 05.03.2015.

Instanţa a reţinut, din probele administrate, că reclamantul nu a fost transportat deîndată la spital, ci mult mai târziu, după ce partea corpului pe care căzuse iniţial se învineţise, iar ulterior se înnegrise.

La spitalul din Arad, reclamantului i s-a făcut un examen radiologie şi a fost diagnosticat, medicul specialist i-a administrat şi prescris calmante şi a recomandat repaus la pat şi internare într-un spital din reţeaua penitenciarului pentru tratament de specialitate, după care reclamantul a fost transportat înapoi la penitenciar, iar în data de 10.03.2015, după obţinerea aprobărilor necesare, a fost transportat la Spitalul Penitenciar Rahova, unde a fost operat la 02.04.2015 şi de unde a fost externat la 20.04.2015 .

La controlul medical de specialitate efectuat la un an de la producerea accidentului, reclamantului i s-a recomandat mers fiziologic şi evitarea traumatismelor locale, s-a stabilit un termen de 6 luni pentru reevaluarea ortopedică şi programarea la o dată ulterioară pentru extragerea materialului de osteosinteză folosit la intervenţia din aprilie 2015.

Instanţa a avut în vedere şi că pârâtul Penitenciarul Arad nu a contestat în vreun fel susţinerile reclamantului, potrivit cărora alţi deţinuţi au fost internaţi şi operaţi la spitalul din Arad, fără a fi transportaţi la Spitalul Rahova.

Curtea de apel a constatat că, prin propria faptă ilicită mai sus descrisă, pârâtul a cauzat reclamantului un prejudiciu moral constând în suferinţele suportate de acesta în cele cinci zile scurse între data accidentului şi data internării sale la Spitalul Penitenciar Rahova, faţă de prevederile art. 1357, 1358, 1385, 1386 alin. (1) C. civ.

Împotriva acestei decizii, atât reclamantul A., cât şi pârâtul Penitenciarul Arad au formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar,

Reclamantul A. a criticat decizia pronunţată, pentru greşita aplicare a art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, art. 1, art. 3, art. 5 alin. (1) lit. e) şi art. 3 lit. a) şi lit. d), art. 14 şi art. 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 83 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 254/2013.

A susţinut că a suferit un accident de muncă, dar conducerea Penitenciarului Arad nu a îndeplinit formalităţile necesare pentru ca reclamantul să poate beneficia de tratament medical în regim de urgenţă şi nu a luat măsurile pentru ca, ulterior, deţinutul să aibă dreptul la pensie pentru invaliditate.

Reclamantul a mai arătat şi că pârâtul nu a respectat prevederile art. 83 din Legea nr. 254/2013, care reglementează Regimul de prestare a muncii de către persoanele condamnate la pedepse privative de libertate.

Pârâtul Penitenciarul Arad a solicitat admiterea recursului, fără a-şi întemeia în drept criticile aduse deciziei recurate.

A susţinut că Penitenciarul Arad şi-a îndeplinit toate obligaţiile faţă de reclamant, în sensul că acesta a fost transportat, în cel mai scurt timp, la Spitalul Judeţean, în cadrul căruia i-au fost acordate îngrijiri medicale.

A invocat şi cele reţinute prin Decizia nr. 968/2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, conform căreia nu este antrenată răspunderea pârâtului Penitenciarului Arad, în calitate de angajator al reclamantului, pentru tratamente medicale necorespunzătoare, neexistând nicio culpă a pârâtului în urma accidentului ce a necesitat îngrijiri medicale.

După producerea accidentului, Penitenciarul Arad a luat măsurile necesare pentru ca reclamantul să fie transportat la Spitalul Judeţean, ulterior respectând indicaţiilor date de medicul specialist.

Analizând excepţia nulităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reşedinţa, denumirea, sediul părţilor, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Conform art. 487 alin. (3) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauză, instanţa de judecată a constatat că sunt criticate aspecte legate de administrarea probatorii lor, ambii recurenţi fiind nemulţumiţi de felul în care instanţa a reţinut situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Prin memoriul de recurs formulat de reclamant, este prezentată detaliat situaţia de fapt, reclamantul criticând măsurile luate de Penitenciarul Arad cu ocazia accidentului, fără a invoca motive de nelegalitate ale deciziei recurate.

De asemenea, prin criticile formulate, pârâtul a arătat că şi-a îndeplinit obligaţiile legale, în raport de accidentul reclamantului, fără a arătat care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Înalta Curte constată că aceste critici, formulate atât de reclamant, cât şi de pârât, nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului, întrucât nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva Deciziei nr. 198 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva Deciziei nr. 198 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.