Exclusive territorial jurisdiction in labor disputes determined by claimant’s registered seat, overriding sub-unit procedural address

Asupra conflictului de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.09.2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 673 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţională Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14.12.2015 şi a Notei ANAR nr. 24484 din 14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 22 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 14 alin. (2) din Codul muncii, care dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice".

Potrivit art. 61 din Legea apelor nr. 107/1996 "(1) în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică".

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtă.

Ca urmare, instanţa apreciază că sediul reclamantei, vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii, este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi tară personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Investit prin decimare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 257 din 21 martie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul

În speţă, instanţa a constatat că reclamant este Sistemul de Gospodărire a Apelor - Suceava, iar lipsa personalităţii juridice nu are relevanţă în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, şi în raport de art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a constatat că acestuia îi aparţine competenţa.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic independent Siret, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâta A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2013, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea ia persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speţă, reclamantă este Administraţia Bazinală Siret cu sediul în judeţul Bacău, (sediu evidenţiat în O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române").

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul Hidrotehnic Independent Siret - unitate fără personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care la rândul său este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", ci nu unitatea tară personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii Iară personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, Iară a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.