Restitution claim under Law 10/2001: declination of ICCJ jurisdiction over first-instance appeals to the Court of Appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declined its material jurisdiction and referred the appeal to the Court of Appeal of Brașov, a ruling that is final and non-appealable. The dispute concerned a civil action under Law No. 10/2001 regarding restitution or compensation for nationalized property, where the Court of First Instance (Brașov Court of First Instance) had partially admitted the claimant's request for specific performance and dismissed others, leading the defendant municipality to appeal the decision by sending it directly to the ICCJ. Relying on Article 97(1) and Article 96(2) of the Civil Procedure Code, the court determined that the ICCJ is not a court of ordinary jurisdiction for first-instance appeals from lower courts; rather, appeals against decisions issued by first-instance courts are exclusively within the competence of the respective Court of Appeal, necessitating the declination of jurisdiction to the correct superior instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 96 pct. 2 C. proc. civ; Restitution claim under Law 10/2001: declination of ICCJ jurisdiction over first-instance appeals to the Court of Appeal: Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 35/S din 19 februarie 2018, a admis, în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov prin Primar. A instituit în sarcina pârâtului obligaţia de a proceda la modificarea, în parte, a celor dispuse prin art. 2 al dispoziţiei nr. 8680 din 20 martie 2007, în sensul de a menţiona că măsura reparatorie în echivalent ce se acordă părţii reclamante, în calitatea acesteia de persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001, este aceea a acordării în compensare a imobilului situat în municipiul Braşov, înscris în cartea funciară x Braşov, sub numărul cadastral x, pentru cota de proprietate ce revine acestei părţi din imobilele înscrise în cartea funciară nr. x Braşov, sub numerele topografice x. A respins restul pretenţiilor pe care reclamantul Ie-a formulat în contradictoriu cu pârâtul. A respins, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Braşov ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe, Municipiul Braşov prin reprezentanţii săi legali a declarat apel, înregistrat la Tribunalul Braşov la 23 aprilie 2018.
Tribunalul Braşov, prin adresa dosar nr. x/2017 din 30 aprilie 2018, a înaintat apelul, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 mai 2018.
Prin rezoluţia din 11 mai 2018, s-a fixat termen la 30 mai 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea apelului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea apelului de faţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri, dar având un obiect circumstanţiat de dispoziţiile menţionate, iar nu ca instanţă de drept comun.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Ca atare, în acest context, se constată că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ., curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prima instanţă.
Cum în speţă, tribunalul a fost învestit în primă instanţă cu judecarea acţiunii, apelul urmează a fi soluţionat de curtea de apel.
În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Braşov revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Braşov, în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul Municipiul Braşov, prin Primar împotriva sentinţei nr. 35/S din 19 februarie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30.05.2018.