Eligibility for ethnic displacement reparation based on birth during parents' refugee status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, thereby upholding the appellate court's decision which annulled the pension authority's refusal and recognized the claimant as a beneficiary of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000). The dispute concerned whether the claimant, born in a refugee host city while his parents were ethnically forced to relocate from their domicile, qualified for reparation benefits under Article 1, paragraph c) of Law No. 189/2000; the pension authority argued the claimant lacked personal domicile and legal capacity at the time of the original displacement. The Court held that the decisive factor is the factual situation of being born within the period of ethnic persecution and displacement, granting the claimant the same refugee status as his parents, and ruled that the lack of a personal domicile or capacity to act at the time of displacement does not preclude eligibility for benefits under the cited normative framework.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for ethnic displacement reparation based on birth during parents' refugee status: În motivarea recursului au fost reiterate motivele susținute în întâmpinare, învederându-se că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2003, cu numărul 3950/CA, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 7977 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 25 februarie 1942, în localitatea Arad, unde au fost refugiați părinții săi, pe durata a cinci ani.
Instanța învestită a pronunțat sentința nr. 588/CA din 15 decembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din interpretarea actelor normative incidente cauzei, că strămutarea din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, durând pe toată perioada strămutării, sinonimă cu refugiul.
Astfel, instanța a reținut în mod temeinic, că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au fost reiterate motivele susținute în întâmpinare, învederându-se că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În opinia recurentei, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuție etnică, numai cu condiția ca persoana să existe la data strămutării, având capacitate juridică.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut, în mod judicios că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții săi se aflau strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Sanislău, județul Satu Mare, în localitatea Arad și având prin urmare, același statut, de refugiat, asemenea părinților săi, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, în cauză, împrejurarea că reclamantul s-a aflat în situația de fapt prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, prezintă relevanță și nu lipsa unui domiciliu sau a capacității de folosință, invocate ca motiv de recurs.
În raport cu cele arătate, se constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 588/CA din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.