Jurisdictional conflict over military transition allowances: Labor law applicability and territorial competence based on union seat

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrilor săi de sindicat reprezentanţi în cauză, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor cuvenite membrilor de sindicat reprezentaţi, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, cap. II, Secţiunea a IlI-a la Legea - Cadru nr. 284/2010, art. 127 alin. (5) şi (6) lit. g) din H.G. nr. 257/2011; obligarea pârâtului la. repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea ajutoarelor cuvenite în temeiul art. 20 alin. (1) şi (2) din cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, sume ce ar fi trebuit stabilite conform art. 20 alin. (1) şi (2) din cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, la salariul funcţiei de bază din ultima lună de activitate şi fără a fi supuse impozitului pe venit şi cotelor de contribuţii obligatorii potrivit Codul fiscal, la care se adaugă dobânzile legale şi indicele de inflaţie aferente sumelor datorate la data pensionării fiecărui contestator în parte,

Prin încheierea din data de 17.08.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea secţiei de litigii de muncă a Tribunalului Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că litigiul de faţă priveşte plata unor drepturi cuvenite personalului militar, situaţie în care, incidente în cauza sunt dispoziţiile Legii nr. 80/1998 privind Statutul cadrelor militare, dispoziţii care nu fac trimitere la Legea nr. 188/1999 privind funcţionarul public.

Mai mult, această instanţă a reţinut că obiectul litigiului nu vizează niciun act administrative propriu - zis sau asimilat şi nici unul administrative jurisdicţional pentru ca litigiul sa se poarte în faţa instanţei de contencios administrative.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12.10.2017, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 316 din data de 18 ianuarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea. Tribunalului Mureş.

Pentru a dispune astfel, această instanţa a calificat acţiunea ca fiind un litigiu de asigurări sociale şi a reţinut incidenţa art. 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit căruia cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Faptul că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrilor de sindicat s-a apreciat ca nu are relevanţă în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului, aceasta fiind reglementată de art. 102 din Legea nr. 223/2015. Organizaţia sindicală poate sta în judecată doar conform art. 28 din Legea nr. 62/2011 pentru apărarea drepturilor membrilor săi ce decurg din legislaţia muncii, nu din cea a asigurărilor sociale. Astfel, competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul reclamanţilor.

Fiind 45 de reclamanţi, din care 18 au domiciliul în judeţul Mureş, iar restul în judeţele Sibiu, Bihor, Harghita, Buzău, Satu-Mare, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj, instanţa a apreciat că se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Mureş unde cei mai mulţi dintre reclamanţi îşi au domiciliul.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, sub nr. x/2017* la data de 19 februarie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 247 din data de 27 martie 2018, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă., în motivare, această instanţă a reţinut aplicabilitatea în cauza a deciziei în interesul legii, pronunţată la data de 5 martie 2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "Litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariate de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competenţa în primă instanţă a secţiilor/completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ."

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauza competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat de către sindicatul reclamant, în numele membrilor săi de sindicat reprezentaţi în cauză, recunoaşterea şi obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, cap. II, secţiunea a III-a la Legea - cadru nr. 284/2010.

Aceste dispoziţii legale prevăd acordarea unor drepturi băneşti, ajutoare, stabilite în raport cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate, de care beneficiază cadrele militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere.

Or, aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale avute în vedere de art. 51 sau de art. 121 din Legea nr. 263/2010, ci fiind prevăzute de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi în sarcina angajatorului, Ministerul Apărării Naţionale, au caracterul unor drepturi născute din raporturile de muncă sau de serviciu, competenţa fiind stabilită în raport de prevederile Legii nr. 62/2011.

De altfel, prevederile reţinute de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv cele ale art. 102 din Legea nr. 223/2015 se referă la cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale, nefiind incidente în cauză nici în raport de părţile din dosar, casa de pensii sectorială neavând atribuţii în raportul juridic dedus judecăţii.

Faţă de considerentele mai sus arătate, în cauză sunt incidente prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă fiind cea de la sediul sindicatului reclamant.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia în interesul Legii nr. 5 din 5 martie 2018, prin care s-a stabilit că litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competenţa în primă instanţă a secţiilor/completelor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ."

Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare formulată în temeiul art. 20 alin. (1) din cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, faţă de cele de mai sus reţinute, instanţa competentă teritorial sa judece pricina este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.05.2018.