Appeal lapsed by peremption for one-year inactivity; lower court decisions in succession dispute upheld

După deliberare, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la 16.06.2004, sub nr. x/2004, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dezbată succesiunea de pe urma defunctului C.

Prin sentinţa civilă nr. 947 din 29.01.2009, pronunţată în dosarul nr. x/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus ieşirea din indiviziune a pârâţilor A. şi B., în conformitate cu încheierea de admitere în principiu din 12.06.2997, în natură; a atribuit reclamantului A., lotul 1 din suprafaţa de 300 mp, conform raportului de expertiză tehnică cadastrală efectuat în cauză şi completările raportului de expertiză (anexa nr. 5); a atribuit pârâtei B., lotul 2 conform raportului de expertiză tehnică cadastrală efectuat în cauză.

Prin decizia civilă nr. 909/A din 27.06.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-pârât D. şi de apelantul-reclamant-pârât A., împotriva sentinţei civile nr. 15414 din 08.10.2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclarnantă B. şi cu intimatul - pârât C.

Prin decizia civila nr. 405 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de recurentul - reclamant A., precum şi de recurentul-pârât D., împotriva deciziei civile nr. 909/A din 27.06.2014,pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs recurentul-reclamant A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 ianuarie 2017.

Prin încheierea din data de 14 martie 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât a constatat lipsa părţilor legal citate şi faptul ca niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării excepţiei perimării recursului, fixându-se termen la data de 29 mai 2018.

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas in nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu", în sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, care este determinată de lipsa de stăruinţa a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Curtea Constituţională prin decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că "perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii."

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, măsură dispusă la termenul din data de 14 martie 2017, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este incidenţă o cauză neimputabilă părţilor sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare. In raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţi nu a solicitat continuarea judecăţii recursului, iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul-pârât A. împotriva deciziei nr. 405 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul-pârât A. împotriva deciziei nr. 405 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.05.2018.