Pensioner’s appeal against recalculation inadmissible; final award for revised pension rights upheld

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, sub nr. x/2015, la data de 03.07.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman să se dispună recalcularea tuturor drepturilor sale legale, constituţionale eu privire la pensie, plecând de la punctajul mediu anual avut la 01.01.2001 de 1,74585 puncte, la care să se aplice prevederile deciziilor civile nr. 622/R/2012 şi 2212/2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, punctaj redus în mod abuziv, fără nici un temei legal. la 1,37367 puncte, iară a i se aplica în mod abuziv şi eronat prevederile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, sumă actualizată la zi cu inflaţia (diferenţa de pensie pe 3 ani anteriori).

Prin sentinţa civilă nr. 1202 DIN 21.09.2015, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, ca existând autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamantul A., iar prin decizia nr. 3565, pronunţată în data de 27 iunie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentinţa civilă apelată şi, evocându-se fondul: s-a admis în parte acţiunea. A fost obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 16.06.2008, cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în grupa a H-a de muncă de 27 ani, 2 luni şi 16 zile, precum şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie rezultate, începând cu data de 03.07.2012, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. S-a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Intimata a fost obligată la plata către apelant a sumei de 191 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de Pensii Teleorman, ca existând autoritate de lucru judecat, întrucât nu se poate reţine existenţa triplei identităţi, cu referire la obiect şi cauză, în raport de cererile ce au făcut obiectul litigiilor anterioare purtate între părţi.

S-a considerat, ca nefondată, solicitarea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie plecând de la punctajul mediu anual avut la 01.01.2001 de 1,74585 puncte, la care să se aplice prevederile deciziilor civile nr. 622R/2012 şi 2212/2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, punctaj redus la fiecare 1 ianuarie al anilor 2002-2003-2004, de la 1,74585 puncte cât era la 01.04.2001, la 1,37367 puncte la 01.01.2004, ca urmare a aplicării abuzive a H.G. nr. 1315/2001, H.G. nr. 1474/2002 şi H.G. nr. 1433/2003.

S-a apreciat ca nefondate şi susţinerile apelantului în sensul că H.G.-urile enumerate nu îi erau aplicabile pentru motivul că H.G. nr. 1315/2001 la art. 3, H.G. nr. 1474/2002 la art. 2 alin. (1), H.G. nr. 1433/2003 la art. 3 alin. (1) prevedeau că de măsura recorelării beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie pentru limită de vârstă şi vechime integrală s-au deschis până la 01.01.1999, iar drepturile sale de pensie s-au deschis ulterior acestei date.

S-a avut în vedere că, întrucât, cuantumul pensiei reclamantului astfel stabilit nu este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, nu se poate reţine nerespectarea prevederilor art. 180 alin. (7), respectiv ale art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 în forma iniţială, invocate de reclamant.

Nu s-a putut reţine nici nerespectarea, în consecinţă, a art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005 ("în situaţia în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare decât acesta"), cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005 (de 458 RON, aferent unui punctaj mediu anual de 1,54681 potrivit deciziei nr. 147612 din 30.11.2005, punctaj mediu anual stabilit ulterior la 1.57378 prin decizia civilă nr. 1653/R din 28.05.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2006, şi mai sus menţionată) fiind mai mare decât cuantumul pensiei aflate în plată la data de 30.11.2005 (de 456 RON, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,54264).

Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei şi recalcularea tuturor drepturilor sale.

Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil si urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive. hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Legea nr. 263/2010, în capitolul VIII, privind jurisdicţia asigurărilor sociale, prevede la art. 152, că aceasta se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar la art. 155 în cele două aliniate, prevede că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă şi că hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

În art. 156 din aceeaşi lege, se precizează că "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată ce intră în sfera asigurărilor sociale, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este definitivă, nefiind supusă recursului.

Recunoaşterea unei cai de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, faţă de cele arătate, decizia civilă nr. 3565 din data de 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3565 din data de 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.