Territorial jurisdiction for individual labor conflicts: exclusive competence anchored to the registered seat of the legal person claimant, not the non-juridical branch performing service.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bacău Tribunal, which was declared the competent court to hear the case, thereby overruling the initial declination by the Suceava Tribunal. The dispute involved a labor law claim for the repayment of an undue salary payment, initiated by a public administration entity (a regional branch with legal personality) through its non-legal-person subordinate unit, which created uncertainty regarding whether jurisdiction lay with the court of the claimant’s registered headquarters or the branch where the labor relationship was performed. Relying on Articles 269(2) of the Labor Code and 210 of Law No. 62/2011, the Court held that jurisdiction in individual labor conflicts is determined exclusively by the domicile or headquarters of the party holding the status of claimant, regardless of whether the claimant is the employer or employee. The Court emphasized that the non-legal-person nature of the branch and its designation as a procedural address for service does not alter the mandatory territorial jurisdiction rule, which attaches to the legal person actually listed as the plaintiff; consequently, because the regional branch’s headquarters is located in the Bacău jurisdiction, the Bacău Tribunal possesses exclusive competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for individual labor conflicts: exclusive competence anchored to the registered seat of the legal person claimant, not the non-juridical branch performing service: The dispute involved a labor law claim for the repayment of an undue salary payment, initiated by a public administration entity (a regional branch with legal personality) through its non-legal-person subordinate unit, which created uncertainty regarding whether jurisdiction lay with the court of the claimant’s registered headquarters or the branch where the labor relationship was performed. Relying on Articles 269(2) of the Labor Code and 210 of Law No. 62/2011, the Court held that jurisdiction in individual labor conflicts is determined exclusively by the domicile or headquarters of the party holding the status of claimant, regardless of whether the claimant is the employer or employee. The Court emphasized that the non-legal-person nature of the branch and its designation as a procedural address for service does not alter the mandatory territorial jurisdiction rule, which attaches to the legal person actually listed as the plaintiff; consequently, because the regional branch’s headquarters is located in the Bacău jurisdiction, the Bacău Tribunal possesses exclusive competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the Supreme Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish which court is competent.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul C. Suceava a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 586 RON reprezentând plată nedatorată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu ie datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.
Prin sentinţa civilă nr. 1476/2017 Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că reclamanta, A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Şiret are sediul în num. Bacău, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii.
Investit prin declinare, Tribunalul. Bacău, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 333 din data de 04 aprilie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
La solicitarea instanţei, prin înscrisul depus la data de 08.02.2018, s-a arătat că în cauză, reclamantul este "Administraţia Bazinală de Apă Şiret prin C. Suceava, care stă în judecată în nume propriu".
La termenul din 04.04.2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul convenţional al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, a arătat că reclamantul în prezenta cauză este C. Suceava. S-a arătat că motivul pentru care în cererea de chemare în judecată iniţială a fost trecută şi A.N. Apele Române, şi Administraţia Bazinală de Apă Siret, este acela că C. Suceava, deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridica.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi că, în speţă, calitatea de reclamant o are C. Suceava.
Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.
Analizând conflictul de competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin C. - Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Din punct de vedere ai competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 210 din. Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.
Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.
În speţă, din dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menţionează expres că reclamantă în cauză este Administraţia Bazinală Siret, cu sediul în judeţul Bacău (sediu evidenţiat din acelaşi dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române").
Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat C. - Suceava - unitate fără personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", iar nu unitatea tară personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă,
Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, tară a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.
În determinarea instanţei competente nu s-a ţinut cont de precizările orale tăcute în faţa Tribunalului Bacău la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2018 de consilier juridic B., pentru Administraţia Bazinală de Apă Siret, câtă vreme nu s-a tăcut dovada că aceasta exprima punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.
Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.
Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa, competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.