Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the court at the plaintiff's seat in labor dispute over recovery of unduly paid salaries

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.09.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A.N, "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul Hidrotehnic independent Siret, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 648 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţionala Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14.12,2015 şi a Notei ANAR nr. 24484 din 14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

Prin sentinţa civilă nr. 1428 din 11 decembrie 2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "obligaţia de a face" formulată de reclamanta A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală De Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Investit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 214 din 14 martie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin înscrisul depus la data de 08.02.2018, s-a arătat că în cauză, reclamantă este "Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, care sta în judecată în nume propriu".

La termenul din 14.03.2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentanta reclamantei a arătat că, în prezenta cauză, reclamant este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret. S-a arătat ca motivul pentru care în cererea de chemare în judecată iniţială a fost trecută şi A.N. Apele Române şi Administraţia Bazinală de Apă Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se afla în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâta A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implica raportarea la persoana fizică sau juridica ce pretinde această calitate în proces.

Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speţă, din dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menţionează expres că reclamantă în cauză este Administraţia Bazinală Siret - Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava (sediul fiind evidenţiat din aceiaşi dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române").

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, - unitate tară personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

in determinarea instanţei competente nu s-a ţinut cont de precizările orale făcute în faţa Tribunalului Bacău ia termenul de judecată din data de 14 martie 2018 de consilier juridic B., câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceasta exprima punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.