Territorial jurisdiction for individual labor conflicts: Claimant's legal entity head office supersedes location of non-legal-person unit

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 27.09.2017 înregistrată cu numărul de dosar x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 673 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţională Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat ai recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14.12.2015 şi a Notei ANAR nr. 24484 din 14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară,

Prin sentinţa nr. 1472 din 12 decembrie 2017 Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "obligaţie de a face" formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 202 din 14 martie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin înscrisul depus la data de 06.02.2018, s-a arătat că în cauză, reclamantă este "Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, care stă în judecată în nume propriu".

La termenul din 14.03.2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul reclamantei a arătat că, în prezenta cauză, reclamant este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, iar motivul pentru care în cererea de chemare în judecată iniţială a fost trecută şi A.N. Apele Române şi Administraţia Bazinală de Apa Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deşi are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi ca, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecata.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de munca se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de munca reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Aşadar, în reglementarea actuala, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant, în speţă, din dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menţionează expres că reclamantă în cauză este Administraţia Bazinală de Apă Siret - Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava (sediu fiind evidenţiat din acelaşi dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române").

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, - unitate fără personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamanta este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecaţii s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

În determinarea instanţei competente nu s-a ţinut cont de precizările orale făcute în faţa Tribunalului Bacău ia termenul de judecată din data de 14 martie 2018 de către consilier juridic B., câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceasta exprima punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în municipiul Bacău, judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.