Territorial competence for individual labor conflicts: exclusive vs. alternative jurisdiction at claimant's domicile

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la data de 01 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Bucureşti a solicitat să se dispună:

1. Obligarea pârâtei la plata ajutoarelor salariale stabilite în funcţie de vechimea mea efectivă ca militar şi în raport cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate conform prevederilor art. 20 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Capitolul II, Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

2. Actualizarea sumelor stabilite ca ajutoare cu indicele de inflaţie începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata lor efectivă şi integrală;

3. Obligarea pârâtei ia plata dobânzii legale remuneratorii pentru sumele de bani datorate începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata efectivă şi integrală a acestora în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 (actualizată) privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

4. Obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii legale penalizatoare pentru sumele de bani datorate începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata efectivă şi integrală a acestora în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 (actualizată) privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

5. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, în soluţionarea prezentei cauze, instanţa a reţinut prin sentinţa civilă nr. 190 din 14 februarie 2018, că pârâtă în aceasta cauză este Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu sediul în Bucureşti - sector 6, ori potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010 "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul" iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".

Cum în cauză reclamantul a chemat în judecată doar Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Bucureşti, solicitând plata unor drepturi băneşti, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 2616 din 27 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Se reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 Codul muncii cu privire la judecata conflictelor de muncă şi că în raport de acesta reclamantul a ales instanţa de la domiciliul sau.

Analizând conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă cererea reclamantului A. care în contradictoriu cu pârâta Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Bucureşti a solicitat să se dispună:

1. Obligarea pârâtei la plata ajutoarelor salariale stabilite în funcţie de vechimea mea efectivă ca militar şi în raport cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate conform prevederilor art. 20 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Capitolul II, Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

2. Actualizarea sumelor stabilite ca ajutoare cu indicele de inflaţie începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata lor efectivă şi integrală;

3. Obligarea pârâtei ia plata dobânzii legale remuneratorii pentru sumele de bani datorate începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata efectivă şi integrală a acestora în conformitate cu prevederile Ordonanţei guvernului nr. 13/2011 (actualizată) privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

4. Obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii legale penalizatoare pentru sumele de bani datorate începând cu data de 01.07.2017 şi până la plata efectivă şi integrală a acestora în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 (actualizată) privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

Raportat la obiectul său, acest litigiu face parte din categoria celor date de lege în competenţa jurisdicţiei muncii, astfel cum este definită de art. 266 Codul muncii, reprezentând un conflict individual de muncă, conform art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit dispoziţiei art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Art. 210 din Legea nr. 62/2011 constituie, alături de art. 269 Codul muncii, sediul materiei în materie de competenţă în materia soluţionării conflictelor individuale de muncă.

Art. 210 reglementează o competenţă teritorială absolută alternativa în materie, iar, potrivit dispoziţiei art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Astfel, în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială este alternativă şi, totodată, absolută, reclamantul având alegerea între instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul şi instanţa în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă.

În speţă, reclamantul are domiciliul în Botoşani şi a ales pentru soluţionarea cererii sale, instanţa de la domiciliul său, astfel încât, nu se poate trece peste alegerea acestuia fără încălcarea normelor anterior menţionate.

Pentru toate motivele arătate, instanţa apreciază că în cauză este competent din punct de vedere teritorial, tribunalul de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Botoşani, sens în care, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.