Competence to approve forced execution by garnishment: territorial jurisdiction follows the third-party debtor's headquarters, not the debtor's domicile

Asupra conflictului de competenţă de faţa, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Târgu-Mureş, A., la cererea creditoarei B. S.A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de credit din 05.12.2006, modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1 din 23.12.2009, pentru realizarea creanţei având ca obiect suma de 9.818 RON reprezentând debit restant.

Prin sentinţa civilă nr. 6999 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a decimat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă învestită a reţinut că potrivit art. 373 C. proc. civ. 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel. A apreciat că, având în vedere că legea procesual civilă nu conţine o normă atributivă de competenţă în favoarea instanţei de la sediul terţului poprit de natură să îi atribuie acesteia calitatea de instanţă de executare şi cum domiciliul debitorului se află în Bucureşti, instanţa competentă este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

Astfel învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8175 din 17 noiembrie 2017 a admis, ia rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.

Pentru a decide astfel, această instanţă a reţinut că încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de executare, care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865 este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea. Cum executarea silită urmează a se realiza în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş aceasta este instanţa de executare competentă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum corect s-a reţinut, cererea de începere a executării silite a fost depusă de către creditoare la sediul biroului executorului judecătoresc la data de 20.07.2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură de aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, în speţă, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865 (denumit în continuare " C. proc. civ.").

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 5.12.2006, modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1 din 23.12.2009, precum şi recuperarea cheltuielilor de executare silită, prin poprire asupra veniturilor realizate de debitorul C., la terţul poprit D. S.A. cu sediul în judeţul Mureş.

Potrivit art. 3731 C. proc. civ.: "Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv", iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Or, din dispoziţiile legale sus-menţionate rezultă că "încuviinţarea executării este de competenţa instanţei de executare".

Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării.

Executarea silită poate fi executare silită mobiliară, imobiliară şi prin poprire.

În funcţie de forma de executare silită aleasă de creditor instanţa de executare va fi cea de la locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea de la sediul/domiciliul terţului poprit.

Cum în prezenta cauză, prin cererea formulată s-a indicat în mod expres că executarea se va realiza prin poprire faţă de terţul poprit D. S.A. cu sediul în judeţul Mureş, în speţă, instanţa de executare este cea în raza căreia se află sediul terţului poprit, respectiv, Judecătoria Târgu Mureş.

În consecinţă, văzând textele procedurale anterior menţionate, se va stabili că instanţa competentă teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.