Electricity supplier ordered to pay 15,000 RON moral damages for unlawful disconnection; claimant's appeal on award amount quashed as factual, supplier's own appeal annulled for unpaid stamp duty.

Asupra cauzei de faţa constata următoarele:

1. Obiectul cauzei;

Reclamantul A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.A. să-i plătească despăgubiri morale în cuantum de 25.000.000 RON aferente unei perioade de 250 zile, respectiv 02.11.2013 - 12.07.2014, timp în care energia electrică a fost întreruptă de către pârâtă în mod abuziv.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă;

Prin sentinţa civilă nr. 149 din 12.05.2015, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel;

Prin Decizia civilă nr. 2023 din 11.09.2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul admiterii, în parte, a acţiunii, fiind obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale.

4. Cererea de recurs împotriva Deciziei civile nr. 2023 din 11.09.2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs reclamantul şi pârâta.

Reclamantul a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., exprimându-şi nemulţumirea faţă de cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de apel, iar pârâta a invocat incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 575 din 27.11.2013 a Tribunalului Gorj, că instanţa de apei nu a ţinut cont de întregul material probator depus la dosarul cauzei şi că nu a fost respectat principiul libertăţii contractuale.

5. Procedura derulată în recurs;

Investită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea acestora.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2017, respectiv prin cea din data de 8 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea cererilor de recurs între părţile litigante, cu menţiunea de a se depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Atât reclamantul, cât şi pârâta au depus întâmpinări, în termen legal, iar reclamantul a formulat şi răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâtă.

Faţă de cele arătate, s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, fiind întocmit prezentul raport în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 01 februarie 2018, constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 15 coroborate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89 din 12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului invocat doar formal, astfel încât calea de atac va fi analizată din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., cu referire la cuantumul daunelor acordate.

Referitor la motivul de recurs ce vizează cuantumul despăgubirilor morale acordate reclamanţilor, Înalta Curte Curtea va constata caracterul nefondat al criticilor subsumate acestui motiv, astfel încât nu va fi incident cazul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, despăgubirile pentru daunele morale se acordă în baza art. 50 şi urm. din Legea nr. 136/1995, cât şi prin Ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la data producerii accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care prevede, la art. 49 alin. (2) lit. d), că daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În speţă, criticile reclamantului vizează chestiunea respectării acestor criterii legale de către instanţa de apel şi prima instanţă.

Referitor la modalitatea de cuantificare a daunelor morale, Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de apel a avut în vedere că cererea reclamantului de acordare a unor daune morale pentru prejudiciul suferit prin alterarea vieţii de familie urmare a faptei culpabile de debranşare nelegală de la reţeaua electrică pentru o perioadă de cea. 9 luni, în contul unei datorii inexistente - astfel cum au statuat instanţele judecătoreşti, se justifică pe deplin, fiind evident disconfortul general suferit de reclamant şi familia sa.

Sub aspectul cuantumului acestor daune, în mod just instanţa de apel s-a raportat atât la cuantumul daunelor la care pârâta a. mai fost obligată faţă de reclamant, dar având în vedere şi conduita intimatei pârâte şi modul în care aceasta s-a raportat la obligaţiile impuse prin hotărârile judecătoreşti, repetabilitatea modului de a acţiona, dar şi perioada lungă de timp în care reclamantul şi familia sa au fost lipsiţi de beneficiile unei existenţe decente prin întreruperea furnizării energiei electrice, şi a apreciat că obligarea la intimatei pârâte la plata sumei 15.000 RON daune morale este de natură a acoperi prejudiciul suferit de reclamant. Din perspectivă jurisprudenţială, trebuie reţinut că atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când au avut de soluţionat cauze similare celei de faţă, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislaţia naţională, ci au avut în vedere şi o judecată în echitate prin raportare şi la consecinţele negative suferite de reclamant, ca victimă a unei debranşări nelegale de la reţeaua electrică. Toate aceste aspecte, circumstanţiale situaţiei particulare cauzei, au fost expuse în raţionamentul logico - juridic al soluţiei pronunţate în privinţa determinării despăgubirilor morale, menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciilor suferite de reclamant în ceea ce priveşte critica referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate şi solicitarea de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale, Înalta Curte reţine că susţinerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., apărările astfel invocate situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a dovezilor administrate.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o amplă analiză asupra stării de fapt, concluzionând că au fost aplicate, în mod corect, criteriile obiective de determinare a daunelor morale, având în vedere asupra admisibilităţii, în principiu, a recursurilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 C. proc. civ.

Prin raport s-a reţinut, în ceea ce priveşte timbrajul, că, raportat la obiectul litigiului (pretenţii în cuantum de 25.000.000 RON), recursurile sunt admisibile în principiu şi supuse taxelor judiciare de timbru conform art. 7 coroborat cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul-reclamant depunând la dosarul cauzei dovada timbrajului - fila 13 dosar recurs, iar recurenta-pârâtă, în raport de motivele de nelegalitate invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ. datorând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Completul de filtru CI 1, la data de 02 februarie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor cauzei, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 16 februarie 2018, respectiv 19 februarie 2018, conform dovezilor aflate la filele 313-114 din dosar, iar reclamantul a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 martie 2018 s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 24 iunie 2018, în procedura filtrului, fără citarea părţilor.

Prin încheierea completului de filtru din data de 29 martie 2018 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 24 mai. 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, şi a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

În motivarea acestei soluţii, în ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâtă, s-a reţinut că, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a depune punct de vedere la raportul întocmit în cauză şi să ataşeze dovada timbrării căii de atac în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, însă aceasta nu s-a conformat acestei obligaţii, motiv pentru care Înalta Curte a făcut aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din 24 mai 2018 instanţa a constatat că prin raport s-a reţinut că pârâta nu a timbrat cererea de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor litigante, iar S.C. B. S.A. nu a înţeles să depună dovada timbrajului nici în termenul de formulare a punctului de vedere la raport, motiv pentru care a rămas învestită exclusiv cu recursul declarat de către reclamant.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat de către reclamant;

Reclamantul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea criticilor face imposibilă încadrarea acestora în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., acesta fiind criterii valorificate de jurisprudenţă şi identificate de doctrină, respectiv gravitatea prejudiciului nepatrimonial şi importanţa valorilor lezate.

De altfel, în prezent, la nivel legislativ şi de principiu nu există criterii obiective, abstracte, respectiv acele criterii precise, cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor băneşti pentru repararea prejudiciilor morale.

Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

În speţă, instanţa de apel a ţinut cont de importanţa valorii lezate, dar şi de gravitatea şi intensitatea suferinţelor psihice suportate de reclamant şi familia sa, precum şi de necesitatea ca sumele acordate să nu constituie, totuşi, o sursă de îmbogăţire, ci să rămână doar un mijloc de compensaţie, de alinare a suferinţei psihice îndurate.

În consecinţă, constatându-se că instanţa de apel a efectuat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale ce guvernează materia, Înalta Curte va constata netemeinicia motivelor de recurs subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.