Admissibility of auxiliary intervention for legal entity representing defendant in defamation suit: appeal allowed, decision quashed and remanded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal's decision that had dismissed the auxiliary intervention as inadmissible, and remanded the case for further proceedings, thereby allowing the legal entity to participate in the underlying suit. The dispute concerned the admissibility of an auxiliary voluntary intervention filed by a company (acting through its legal representative) in a defamation action brought by a plaintiff against that representative, which the lower court had rejected on the grounds that the company failed to demonstrate its own legal interest, viewing the intervention merely as support for the defendant's fairness claims. The Supreme Court reversed this view, holding that the legal interest requirement under Article 61(1) of the New Civil Procedure Code is satisfied where the third party's rights are indirectly affected by the judgment; specifically, because the defendant's statements were made in their capacity as the company's representative regarding a corporate-organized protest, the company has a defensive interest in protecting itself from the indirect consequences of a ruling that would find the representative liable for defamatory acts committed in its name.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 C. proc. civ, art. 61 alin. (1) Noul C. proc. civ; Admissibility of auxiliary intervention for legal entity representing defendant in defamation suit: appeal allowed, decision quashed and remanded: The dispute concerned the admissibility of an auxiliary voluntary intervention filed by a company (acting through its legal representative) in a defamation action brought by a plaintiff against that representative, which the lower court had rejected on the grounds that the company failed to demonstrate its own legal interest, viewing the intervention merely as support for the defendant's fairness claims. The Supreme Court reversed this view, holding that the legal interest requirement under Article 61(1) of the New Civil Procedure Code is satisfied where the third party's rights are indirectly affected by the judgment; specifically, because the defendant's statements were made in their capacity as the company's representative regarding a corporate-organized protest, the company has a defensive interest in protecting itself from the indirect consequences of a ruling that would find the representative liable for defamatory acts committed in its name.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision defining the requirements for voluntary intervention, including the requirement of a legitimate interest, which the court analyzed to determine the admissibility of the appeal and the validity of the lower court's dismissal.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele: Prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.
În esenţă, instanţa a reţinut că nu se invocă existenţa unui interes propriu în formularea acestei cereri de intervenţie. Din întreaga motivare a cererii transpare faptul că s-a intenţionat a se susţine temeinicia apelului formulat de pârât fără a exista un interes al petentei S.C. A. S.R.L. în acest demers.
Or, din textul art. 61 alin. (1) Noul C. proc. civ. se desprind cerinţele esenţiale ale celor doua forme ale intervenţiei voluntare (principală şi accesorie) printre care şi invocarea de către terţ a unui interes propriu.
Lipsa acestei cerinţe (ca în speţă) determinând soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs intervenienta S.C. A. S.R.L., care a susţinut că, în mod greşit s-a apreciat că intervenienta nu justifică un interes legitim, întrucât, mitingul de protest din 12 noiembrie 2015 a fost organizat de societatea A. şi nu de salariaţii acesteia cum eronat a reţinut instanţa, persoana juridică fiind organizatoarea acestuia, având drept scop semnalarea abuzurilor îndreptate împotriva sa în administraţie şi justiţie, obţinând în acest sens şi autorizaţiile necesare.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată ia 06.02.2018 S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantului pârât B. prin care a susţinut că dreptul apelantului-pârât de a beneficia de un proces echitabil a fost încălcat atât din prisma imparţialităţii judecării cauzei, cât şi din prisma nemotivării soluţiei pronunţate în cauză.
Înalta Curte constată ca instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. A. S.R.L., apreciind că nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de art. 61 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică un interes legitim în formularea acestei cererii.
În privinţa interesului legitim se reţine că, în cazul intervenţiei accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost învestită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenţie acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză. De aceea, natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare.
Totuşi, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia vrea să intervină. El trebuie să justifice un interes propriu în participarea la judecata procesului respectiv, interes care trebuie să fie distinct de cel al părţii în favoarea căreia intervine.
Or, recurenta a învederat că mitingul de protest din 12 noiembrie 2015 a fost organizat de societatea A. şi nu de salariaţii acesteia cum eronat a reţinut instanţa, că persoana juridică a fost organizatoarea acestuia, că dl B. reprezentantul legal al societăţii a expus în public împrejurările care au condus la organizarea mitingului de protest, referitoare la situaţiile întâmpinate de societate în desfăşurarea activităţii sale din partea administraţiei sau a justiţiei făcând referire şi ia persoana reclamantului.
Prin urmare, în pronunţarea încheierii recurate instanţa nu a avut în vederea faptul că, problemele societăţii interveniente prezentate la miting de intimatul pârât B. au fost expuse în calitatea sa de reprezentant legal al societăţii, context în care aşa cum susţine reclamantul, prin acţiunile întreprinse i-au fost aduse acuzaţii defăimătoare. Or, prin forma de protest organizată societatea intervenientă sprijină apărarea intimatului pârât.
Pentru motivele arătate, se va admite recursul declarat de intervenientă accesorie, se va casa încheierea recurată şi se va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de intervenientă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.