Annulment challenge against non-enforceable judgment: inapplicability of one-year limit for claims not subject to forced execution

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 04.05.2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2017, contestatoarea pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii primarul Oraşului Eforie, Oraşul Eforie prin primar şi B., prin procurist C., a solicitat desfiinţarea sentinţei civile nr. 1188 din 01.07.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin Decizia civilă nr. 289 din 25.11.2010 a Curţii de Apel Constanţa şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept au fost invocate prevederile art. 317 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1158 din 26.05.2017 Tribunalul Constanţa a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 1188 din 01.07.2010 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia civile nr. 289 din 25.11.2010 a Curţii de Apel Constanţa, ca fiind tardiv formulată.

A respins cererea intimatului Oraşul Eforie prin primar privind plata cheltuielilor de judecată.

În soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate au fost avute în vedere condiţiile impuse de art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. şi faptul că pe parcursul soluţionării cauzei finalizata prin sentinţa civilă nr. 1188 din 01.07.2010, procedura de citare cu contestatoarea pârâtă S.C. A. S.R.L. a fost realizata prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanţa a pronunţat Decizia civilă nr. 289 din 25.11.2010, prin care a respins apelul formulat împotriva acestei sentinţe. Calea de atac a recursului nu a mai fost promovată.

S-a reţinut ca, în apel, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost citată la sediul din jud. Constanţa, dar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât pe dovada de îndeplinire a acesteia se face menţiunea că citaţia a fost afişată, motivul subliniat fiind menţiunea "persoana citată schimbându-şi adresa, nu s-a putut afla noua adresă." Totodată, decizia pronunţată în apel a fost comunicată la acelaşi sediu ai contestatoarei.

Pe baza acestor constatări şi a analizei înscrisurilor existente în Dosarul nr. x/2009, tribunalul a apreciat că motivul invocat prin contestaţia în anulare nu putea fi invocat pe calea de atac a apelului, întrucât contestatoarea nu a fost citată în mod legal în faţa instanţei de apel şi că respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei ar echivala cu încălcarea dreptului contestatoarei de a avea acces liber la justiţie.

Tardivitatea contestaţiei în anulare a fost analizată în raport de prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c), împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă."

S-a arătat că termenul de 15 zile începe să curgă de la momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, iar termenul limită de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, el având rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces.

De la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea irevocabilă, partea poate să formuleze contestaţia în anulare în termen de 15 zile, momentul de la curge termenul având un caracter subiectiv. Pentru partea care nu a luat cunoştinţă de hotărâre, contestaţia în anulare se poate formula în termen de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, acest moment de la care curge termenul având un caracter obiectiv, depăşirea sa fiind de natură să atragă sancţiunea decăderii.

Pentru motivele arătate, tribunalul a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia în anulare ca tardiv formulată.

Cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată formulată de Oraşul Eforie a fost respinsă întrucât nu a fost dovedită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L. şi a criticat-o pentru nelegalitate invocând greşita aplicare a prevederilor art. 319 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 133/C din data de 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele considerente; Termenul de formulare a contestaţiei în anulare trebuie verificat în raport de prevederile art. 319 alin. (2) din cod, conform cărora contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până ia împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data. când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispoziţiile art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Prin hotărârea contestată în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 1188 a Tribunalului Constanţa, pronunţată la 01.07.2010, instanţa a anulat dispoziţia nr. 1217 din 18.09.2007 emisă de Primarul oraşului Eforie, a constatat nulitatea absolută parţială a unuia dintre contractele de concesiune atacate, încheiate în favoarea apelantei contestatoare de Consiliul Local Eforie şi a obligat pârâţii intimaţi primarul oraşului Eforie şi Oraşul. Eforie să restituie intimatului reclamant B., în natură, suprafaţa de 300 mp situată în Eforie Sud, lotul x din Parcelarea Tuzla Techirghiol şi la plata cheltuielilor de judecată.

Din cercetarea dispozitivului hotărârii s-a impus concluzia că sentinţa contestată nu se aduce la îndeplinire, faţă de apelanta contestatoare, pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde nicio dispoziţie de stabilire a unei obligaţii în sarcina acestei părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a considerat că, în mod corect a apreciat instanţa de fond că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 319 alin. (2) teza finală din cod, potrivit cărora contestaţia în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Or, sentinţa civilă atacată în speţă a fost pronunţată la 01.07.2010, iar contestaţia a fost expediată la 02.05.2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 04.05.2017, cu depăşirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile, care în acest caz curge de la 21.03.2011, data împlinirii termenului până la care se putea declara recurs împotriva Deciziei civile nr. 289 din 25.11.2010 a Curţii de Apel Constanţa, care a soluţionat apelul declarat împotriva hotărârii contestate, potrivit dovezilor de comunicare aflate în Dosarul nr. x/2009 al instanţei de apel, a cărei hotărâre nu a fost atacată.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, respectiv, modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi menţinerii hotărârii pronunţate cu privire la admisibilitatea contestaţiei şi pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea sentinţei civile nr. 1188 din 01.07.2010 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta - pârâtă a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 319 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., conform cărora contestaţia trebuia formulată în termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoştinţa de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Astfel, se are în vedere faptul că, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1188/2010, s-a hotărât, admiterea în parte, a acţiunii promovată de B. prin procurist C., astfel cum a fost precizată, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1217/2007 emisă de primarul Oraşului Eforie, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de concesiune nr. x din 18.08.2003 încheiat între Consiliul Local Eforie, în calitate de reprezentant ai Oraşului Eforie, respectiv doar pentru suprafaţa de teren ce face parte din Iotul nr. x, Parcela Tuzla-Techirghiol, conform raportului de expertiză tehnică imobiliară-supliment întocmit în cauza de expert D., s-a respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulităţii absolute a Contractului de Concesiune nr. x din 14.09.2009, au fost obligaţi pârâţii primarul Oraşului Eforie şi Oraşul Eforie prin Primar să restituie în natură reclamantului imobilul-teren în suprafaţă de 300 mp, situat în localitatea Eforie Sud, Jud. Constanţa, reprezentând lotul nr. 344 din Parcelarea Tuzla-Techirghiol, identificat în limitele notaţiilor date de pct. 1-2-3-4-1 în Anexa 1 la suplimentul la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert D.

Se invocă dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: "(4) Decizia sau după caz dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară."

Se apreciază că, în aceste condiţii, sentinţa civilă nr. 1188/2010 constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deşi dispozitivul hotărârii nu cuprinde expres nici o dispoziţie de stabilire a unei obligaţii în sarcina recurentei.

Pentru aceste motive, cum împotriva contestatoarei nu a fost pusă în executare silită sentinţa civilă nr. 1188/2010, contestaţia în anulare este formulată în termenul prevăzut de C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (2) din C. proc. civ., contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispoziţiile art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Conform dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: "(4) Decizia sau după caz dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară." În speţă, nelegalitatea hotărârii se invocă în raport de aceste ultime dispoziţii legale, considerându-se că sentinţa civilă nr. 1188/2010 constituie titlu executoriu, că împotriva contestatoarei, aceasta nu a fost pusă în executare silită şi deci contestaţia în anulare este formulată în termenul prevăzut de C. proc. civ.

Contrar recurentei - pârâte, critica formulată nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile invocate, respectiv, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, se referă la decizia sau dispoziţia de aprobare a restituirii în natură emisă de unitatea deţinătoare în procedura administrativă de restituire prevăzută de legea specială. în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească pronunţată în cadrul contestaţiei formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, caracterul de titlu executoriu se stabileşte în raport de dispoziţiile C. proc. civ.

Or, în cauză este supusă contestaţiei în anulare o hotărâre judecătorească, respectiv, sentinţa civilă nr. 1188 a Tribunalului Constanţa, pronunţată la 01.07.2010, definitivă, prin Decizia nr. 289 din 25.11.2010 a Curţii de Apel Constanţa, rămasa irevocabilă la data de 21.03.2011, data împlinirii termenului până la care se putea declara recurs.

Prin urmare, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală reţinând că hotărârea suspusă contestaţiei în anulare nu se aduce la îndeplinire, faţă de apelanta contestatoare» pe calea executării silite, deoarece nu cuprinde nicio dispoziţie de stabilire a unei obligaţii în sarcina acestei părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ., făcând astfel o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 319 alin. (2) teza finala C. proc. civ., în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Pentru considerentele mai sus arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 133/C din data de 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.