Insurer in bankruptcy keeps precautionary garnishment appealsuspended under special insolvency rule.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, creditorul A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.A., înfiinţarea popririi asigurătorii asupra contului nr. x deschis la C. S.A., precum şi a tuturor celorlalte conturi bancare deschise la instituţiile bancare din România, aparţinând debitoarei S.C. B. S.A., până la concurenţa sumei de 1.979.698.69 RON, reprezentând daune morale şi penalităţi de întârziere până la data de 30.11.2016, datorate de debitoarea S.C. B. S.A. conform sentinţei civile nr. 6407 din 14.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, sentinţă nedefinitivă, nefiind executorie.

Prin încheierea din 09 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii formulate de creditorul A. împotriva debitoarei S.C. B. S.A. şi a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale debitoarei deţinute de aceasta la C. S.A. precum şi a tuturor celorlalte conturi bancare deschise la instituţiile bancare din România, aparţinând debitoarei menţionate, până la concurenţa sumei de 1.979.698,69 RON, reprezentând daune morale şi penalităţi de întârziere stabilite prin sentinţa civilă nr. 6407 din data de 14.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei încheieri, pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendata de drept judecata apelului declarat de pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii din 09 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a avut în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 132 din 16.02.2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016, a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu D. Filiala Cluj.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, prevăd că "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare", textul de lege reglementând un caz de suspendare legală obligatorie, ce intervine de drept ("ope legis") încă de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, având ca efect oprirea de îndată a cursului judecăţii, inclusiv a procesului deliberării, cu consecinţa împiedicării instanţei de a soluţiona cauza pe fond.

Instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile în cazul falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare întrucât suspendarea de drept a acţiunilor judiciare îndreptate împotriva debitoarei, ca efect al deschiderii procedurii falimentului, are o reglementare derogatorie, care îşi are sediul materiei în art. 262 alin. (4) raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014, astfel că se impune să se constate suspendată de drept judecata apelului declarat de pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii din 09 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii apelului declarat de societatea de asigurare.

În susţinerea criticilor de nelegalitate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut ca, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 262 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât acestea sunt aplicabile doar acţiunilor judiciare sau extrajudiciare îndreptate de către creditori împotriva societăţii de asigurare în calitate de debitoare, în cazul acţiunilor şi căilor de atac exercitate de aceasta nefiind aplicabil acest text de lege.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 deoarece, din interpretarea sistematica şi literală a prevederilor art. 242 din această lege, rezulta că art. 75 alin. (2) lit. a) este aplicabil în cazul falimentului societăţilor de asigurare, acest articol făcând parte din Secţiunea a 3-a a legii, iar în Capitolul IV, care conţine reglementari speciale în materia falimentului societăţilor de asigurare, nu sunt prevăzute derogări de la norma generală conţinută în art. 75 alin. (2) lit. a), care reglementează acţiunile judiciare care nu sunt supuse suspendării de drept.

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25.06.2014, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178, în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Alin. (2) al textului legal mai sus menţionat prevede că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi."

Critica recurentei-pârâte referitoare la greşita aplicare a normelor de drept material, cu susţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, conform cărora nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) "căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului", este nefondată.

Astfel, pentru ca normele de exceptare menţionate, care presupun continuarea judecăţii, să fie aplicabile, ar trebui să fie mai întâi incidenţă ipoteza din alin. (1) al art. 75, care instituie regula suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită de la data deschiderii procedurii insolvenţei (de la care sunt prevăzute derogări prin alineatul următor).

Însă, aşa cum în mod corect a statuat instanţa de apel, art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu este incident în cauză, având în vedere calitatea debitorului S.C. B. S.A., aceea de societate de asigurare faţă de care s-a deschis procedura falimentului.

Cu privire la asemenea debitori - societăţi de asigurare/reasigurare -, actul normativ menţionat conţine dispoziţii speciale, regăsite în Capitolul IV, intitulat "Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare".

Sub aspectul care interesează cauza dedusă judecăţii, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, stabileşte că "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare", fără să mai conţină vreo dispoziţie de exceptare de la măsura suspendării, ca în ipoteza reglementată de art. 75.

Astfel, în mod corect instanţa de apel a dat prioritate dispoziţiei art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, rezolvând astfel, corespunzător, raportul dintre norma generală şi cea specială din perspectiva principiului specia/ia generalibus derogant (norma specială derogă de la cea generală).

Faptul că norma specială nu se completează cu dispoziţii ale normei generale sub motiv că ar fi lăsat neacoperite anumite aspecte (situaţie posibilă când normei speciale i-ar lipsi anumite elemente structurale - ipoteza sau dispoziţia - ceea ce referitor la datele speţei ar fi însemnat, conform celor invocate, ca legiuitorul să fi intenţionat ca situaţiile de exceptare de la măsura suspendării să se aplice indiferent de calitatea debitorului intrat în procedura falimentului) rezultă, o dată în plus, şi din prevederile art. 242 ale Legii nr. 85/2014.

Conform textului menţionat, "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Or, norma art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 conţine o astfel de derogare, subliniindu-se încă o dată caracterul ei special, respectiv faptul că între norma generală şi cea specială nu poate subzista un raport de complinire, de întregire a celei din urmă, pentru decisivul motiv că ele se exclud reciproc.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A., societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii de şedinţă din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23.05.2018.