Employee's forum choice upheld: Botoșani Tribunal has territorial jurisdiction in monetary rights claim, Galați declination stands.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. x/2017 la data de 06.02.2017, reclamantul A., prin reprezentant Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a chemat în judecată pârâta Unitatea administrativ teritorială Broscăuţi, judeţul Botoşani, solicitând obligarea acesteia la acordarea drepturilor băneşti de echipamente necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor, acordarea normei de hrană şi a normei nr. 12 B cuvenite lunar, precum şi a sporului de condiţii grele şi toxicitate cuvenit lunar.

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 14.02.2018, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul în aceasta cauză este reprezentat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în Galaţi.

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Instanţa a avut în vedere decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 21 ianuarie 2013 dată în recurs în interesul legii, potrivit căreia:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competenta teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

S-a arătat că, pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că:

"Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurata o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale. Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale."

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că sindicatul reprezentant are sediul în mun. Galaţi, jud. Galaţi, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 424 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civila a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Botoşani. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul este angajatul pârâtei Unitatea administrativ teritorială Broscăuţi, judeţul Botoşani şi are domiciliul pe raza judeţului Botoşani (aspect necontestat de părţile din prezenta cauză), iar prin prezenta cerere de chemare în judecată acesta a solicitat plata unor drepturi salariale.

S-a constatat că din petitul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul formulează prezenta cerere de chemare în judecată, iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are doar calitatea de reprezentant al acestuia, precum şi faptul că reclamantul şi-a ales sediul sindicatului doar pentru comunicarea actelor de procedură.

În acest sens, s-a reţinut că în concepţia legiuitorului salariaţii pot fi reprezentaţi de către sindicat. Astfel conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

Legiuitorul a dorit ca, în procesele de dreptul muncii, organizaţiile sindicale să aibă un rol activ în apărarea drepturilor membrilor lor şi de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, pentru motivele arătate mai sus.

Cum Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are doar calitatea de reprezentant al reclamantului cu domiciliul pe raza judeţului Botoşani, s-a reţinut că în cauză competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de domiciliul reclamantului şi nu de sediul sindicatului, pentru că acesta din urmă nu a formulat acţiunea în numele membrului său de sindicat, ci a menţionat expres că are doar calitatea de reprezentant.

Astfel, instanţa a apreciat că domiciliul reclamantului determină stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparţine Tribunalului Botoşani. Mai mult, normele Codului muncii care reglementează competenţa teritorială, potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al reclamantului. Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în sensul că reclamanţii au ales să se judece la Tribunalul Botoşani.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) Cod procedură, civila, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că:

"Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este una alternativă, fie cea de ia locul unde reclamantul îşi are domiciliul, fie cea de la locui său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Acţiunea cu care a fost învestită instanţa de judecată a fost formulată de către reclamantul A., reprezentat de Sindicatul Democratic a! Bugetarilor din România, în valorificarea unor drepturi băneşti aparţinând acestuia.

Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, anume dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrului de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestuia, să se stabilească şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Este adevărat că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reglementează calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că această decizie a stabilit că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant, Înalta Curte constată însă că atare situaţie nu se regăseşte în cauză întrucât, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar a fost iniţiat de către reclamant, în timp ce sindicatul acţionează doar în reprezentarea acestuia, situaţie care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acţiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi, când este atrasă competenţa descrisă mai sus.

Împrejurarea că reclamantul a indicat drept domiciliu procesual ales sediul sindicatului ai cărui membru este nu are nicio relevanţă în stabilirea competenţei, câtă vreme titularul cererii introductive de instanţă este acesta, în calitate de persoană fizică.

Calitatea de mandatar a sindicatului şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamant, iar acesta şi-a manifestat voinţa procesuală potrivit art. 116 C. proc. civ. prin învestirea Tribunalului Botoşani, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2018.